Una dintre cele mai reprezentative trupe de punk din ţară, E.M.I.L., a susţinut la Constanţa, la sfârşitul săptămânii trecute, un concert care a umplut clubul Pulse până la refuz. Evenimentul de la malul mării a constituit startul unui turneu naţional prilejuit de lansarea oficială a ultimului album al trupei, intitulat „Ştiu, ţi se pare absurd”. La finalul concertului, Gabi Georgescu, chitaristul trupei, a explicat că alegerea Constanţei ca punct de plecare în ţară este motivată de amintirile frumoase şi prietenia care îi leagă pe membrii formaţiei de publicul autohton.

Reporter (Rep.): Ce v-a determinat să începeţi turneul naţional tocmai la Constanţa?

Gabi Georgescu (G.C.): Mulţi au avut impresia că am început de la Constanţa pentru că este mai aproape de capitală şi ajungem aici mai rapid. Ultima dată, E.M.I.L. a cântat aici prin 2005, în club Phoenix, în cadrul unui concert extraordinar, în faţa unor oameni foarte dedicaţi. Pe vremea aceea aveam o comunitate pe forum. Din păcate, astăzi, nu am regăsit acei oameni minunaţi de atunci, în schimb, am văzut multe figuri noi, fapt care ne bucură. Pe vremea respectivă a fost una dintre rarele noastre ieşiri şi am rămas cu ea „pe creier”, ca să zic aşa. Deci, după zece ani de la înfiinţarea trupei, E.M.I.L. a ales să înceapă primul turneu de la Constanţa de dragul acelui concert din urmă cu cinci ani, când ne-am simţit extraordinar şi nu ne-a venit să credem ce se întâmplă aici la una dintre primele noastre ieşiri în ţară, când noi nu aveam decât pulsul publicului din Bucureşti.

Rep.: Ce trebuie să ştie punkerii despre noul album al trupei?

G.C.: Am lansat „Ştiu, ţi se pare absurd”, culmea, tot în judeţul Constanţa, pe 25 iulie 2009, la Vama Veche. Este un album mult mai profund şi mult mai matur. Cântăm de zece ani împreună, s-au sudat nişte relaţii între noi, concepţia muzicală şi sound-ul sunt altele, deşi am rămas consecvenţi genului. Nu am schimbat foarte tare stilul, doar l-am îmbunătăţit. „Ştiu, ţi se pare absurd” s-a realizat pe banii şi înregistrările noastre, am putut lucra cât am dorit la el, iar la final, am trimis acest master în SUA, în California, iar produsul final vine de peste ocean, de unde ne tragem, de fapt, „seva”. Acolo sunt formaţiile pe care le ascultăm, acela este sound-ul după care trebuia să sune şi noul disc. După părerea noastră, acest produs este cel mai reuşit. În acest an am pornit într-un turneu prin nouă oraşe, cele mai importante din România, unde intenţionăm să lansăm albumul. Ar fi nefiresc să concertăm doar în Bucureşti, lângă apropiaţii noştrii, în definitiv, cei ce ne apreciază muzica sunt peste tot în ţară. Este mult până a avea o scenă punk în România, lucrăm la chestia asta şi sperăm să reuşim. Noi ne chinuim să o aducem măcar la un nivel pe sfert al celei din afară.

Rep.: Vă simţiţi îndatorat faţă de cineva?

G.C.: Cântăm punk-rock, numai că, în urmă cu 10-12 ani, aveam toţi alte preferinţe muzicale, ascultam metal. Pe vremurile acelea aveam probleme cu directorii liceelor, când, pe 15 septembrie, începea şcoala, iar eu, până pe 19 septembrie, nu aveam voie să intru în şcoală pentru că trebuia să mă tund... „Ştiu, ţi se pare absurd” că acum, la 30 de ani, să îi mulţumesc dirigintelui: a înţeles fenomenul şi timp de patru zile, pe durata anilor de liceu, mi-a motivat toate absenţele.

Rep.: Este corect ca punk-ul să fie „confiscat” de o anumită orientare politică?

G.C.: Absolut toţi membrii E.M.I.L. sunt apolitici. Nu ne interesează politica sub nicio formă. Este vorba de atitudine, noi nu suntem nici de stânga, nici de dreapta, nouă ne place să ne trăim viaţa frumos, să ne simţim bine, suntem prieteni de zece ani şi credeţi-ne, şi acum, în fiecare weekend, în Bucureşti, ies party-uri la fel de mişto. Punk-rock-ul, în accepţiunea noastră şi a celor de lângă noi, care trăiesc în lumea acestui stil muzical, nu înseamnă a te manifesta ostil faţă de cei care nu gândesc la fel, ci să fii liber, să trăieşti cum doreşti, fără îngrădiri, să ai o coloană vertebrală şi cel mai important aspect pentru noi, atunci când te culci seara, în pat, să te simţi mulţumit cu tine însuţi. Considerăm că „punk rock is not a crime”, asta ne va ajuta pe cei ce credem în acest curent. Deşi trupa noastră este foarte „socială”, din acest punct de vedere, mergem doar până acolo unde acest fapt s-ar atinge cu vreun manifest politic.

Rep.: Ce părere aveţi faţă de cei care ascultă punk, dar care încearcă şi droguri la câte o petrecere?

G.C.: Ar trebui să rămânem toţi cu capul pe umeri. Eu îi invit pe toţi să ciocnim o bere, e mult mai bună şi mai sănătoasă: la final, este de preferat să ajungi să dormi liniştit în patul tău, decât să te trezeşti în vreun spital. Tinereţea, bucuria de a trăi nu au nicio legătură cu drogurile! Deşi suntem departe de acest subiect, întrebarea este importantă, din punctul nostru de vedere suntem „straight”, ca să zic aşa. Personal, ne place să bem o bere bună, un vin bun, fete frumoase avem toţi acasă cărora le suntem foarte fideli, ne place să privim în ochii prietenilor noştri cu luciditate, ne bucurăm din plin de viaţa asta frumoasă şi care, şi-aşa, e aşa de scurtă... Ar fi şi păcat să îţi risipeşti anii în droguri după care, dacă te mai trezeşti, să conştientizezi că a trecut viaţa pe lângă tine şi nu mai ai cum să dai timpul înapoi.