La recentul congres UDMR, toată „lumea bună” din politica românească de azi a procedat exact ca în telegrama lui Caragiale, motiv pentru care m-am hotărît să aleg acest titlu pentru editorialul de faţă.

Balul a fost deschis chiar de şeful statului, care şi-a dezvăluit „nostalgia” după vechea colaborare cu Uniunea Democratică a Maghiarilor din România. A urmat Crin Antonescu, mai subtil, profeţind o eventuală reeditare a colaborării dintre PNL şi UDMR, la guvernare, ceea ce cred că l-a călcat pe nervi pe Traian Băsescu. Nici PSD-ul nu a rămas mai prejos, căci televiziunile au difuzat o declaraţie de curtoazie a lui Mircea Geoană. În ceea ce îl priveşte pe Marko Bela, a fost numai lapte şi miere, în discursul său, atît vizavi de preşedinte, cît şi faţă de celelalte formaţiuni politice.

Stăteam în faţa televizorului şi priveam, zîmbind, acest spectacol „înduioşător”… Toată lumea vorbea de bine despre toată lumea! Aşa ceva se vede foarte rar în politica noastră. Adversari care, în alte circumstanţe, ar fi gata să se devoreze, pur şi simplu, acum „valsau” în ochii publicului. Cînd vine vorba de UDMR, cîtă vreme discuţia despre autonomia maghiarilor se rezumă la partea culturală, iar spinoasa chestiune teritorială este eludată, totul se desfăşoară în termeni civilizaţi şi amiabili. Doar în perioadele de campanie discursurile electorale se radicalizează, din cauza goanei după voturi, în rest este O.K.!

Singurul lucru cu adevărat interesant, care s-a petrecut la acest congres, a fost felul în care Traian Băsescu a aruncat pisica în curtea lui Emil Boc, apropo de masiva epurare politică a şefilor de agenţii, inspectorate sau departamente, la nivel naţional, despre care toată presa vorbea deja, de vreo trei zile, la acel moment. Cu o nouă ipocrizie, sancţionată prompt de Crin Antonescu, preşedintele a invitat PD-L şi PSD „să mai reflecteze” la remanierile administrative, deşi Mircea Geoană subliniase anterior că i se pare firesc ca o putere instalată să-şi aducă întreaga echipă, după care se retrag împreună, la sfîrşitul mandatului, în caz că pierd alegerile. Traian Băsescu s-a prefăcut că n-ar fi fost informat asupra acestei măsuri şi că n-ar avea habar că nu este vorba de funcţionari publici, care sînt inamovibili prin lege! Din această cauză, Emil Boc a fost obligat la o intervenţie stîngace şi jenantă, dovadă că şeful statului scoate întotdeauna vreascurile din foc cu mîna altuia…

Reflectînd la replica ironică a lui Crin Antonescu, care afirma că Băsescu l-a lăsat în offside pe Boc, îmi dau seama acum cîtă dreptate am avut în editorialul de ieri, cînd semnalam ipocrizia politică monumentală a preşedintelui, în problema codurilor. Ăsta rămîne inconfundabilul stil băsescian, ce seamănă cu un cinic marş forţat, într-o lume politicianistă care continuă să valseze!