Comicul de situaţie se substituie cu succes stării de normalitate din PD-L Constanţa. Cred că Traian Băsescu şi Elena Udrea îşi freacă mîinile fericiţi şi mulţumiţi de capacitatea lor destabilizatoare. Au reuşit să-i îmbîrlige pe toţi! Trebuie să recunosc, nici dracul nu se poate lăuda cu o asemenea performanţă! Nu e lucru puţin să pisezi un partid pînă îl faci praf şi pulbere! De cîteva zile bune, asistăm la un fel de bătaie pentru microfon pe sistemul “Vin ai noştri, pleacă ai voştri”! Nici nu ajung unii bine pe scenă, adică în fruntea partidului, că, hop, la galop, sînt daţi imediat jos! Cu alte cuvinte, săptămîna şi revoluţia de două parale cu puşcaşi în pijamale! După noua insurecţie, se poate spune că oamenii lui Stelian Duţu, a cărui “execuţie” se amînă, ceea ce îi dă lui imboldul de a tulbura în continuare apele în partid, sînt iarăşi ceea ce au fost! Ba chiar mai mult decît atît, dacă luăm în considerare alegerea lui Constantin Chirilă ca preşedinte al PD-L Constanţa! Sigur, domnul Chirilă s-ar putea să încheie victorios sezonul estival, şi atît, pentru că este de aşteptat ca doamna Udrea să revină la Constanţa, pentru a-i exclude din partid pe cei care l-au cocoţat într-o funcţie atît de importantă! Faţă de telenovelele siropoase prezentate de televiziunile casnice, povestea din PD-L Constanţa este de-a dreptul palpitantă. Cunoaştem cu toţii tema: ”Ghici cine o să fie noul preşedinte al partidului?” La concursul recent încheiat, sînt puţini cei care au indicat corect numele domnului Chirilă, ceea ce dovedeşte că majoritatea activiştilor a considerat că Duţu e ca şi exclus... Există, în această gîlceavă politică, un personaj care tace şi face, statutar sau nestatutar, nu contează! Indiferent de numărul restructurărilor sau al “loviturilor de stat” din partid, el rămîne mereu în picioare! Pentru a ocupa această poziţie, Mircea Iustian nu trebuie să facă niciun efort, cunoscut fiind faptul că dumnealui, ca reprezentant al semiliberalilor din partid, are asigurată în permanenţă o funcţie de conducere. Oricine pune la cale un puci politic, că-i Popescu, Chirilă sau Duţu, mă rog, nu contează, este obligat să-l coopteze pe Mircea Iustian, zis şi Puppy, în structurile de conducere ale partidului, amintindu-ne de rolul pe care îl joacă naţionalităţile conlocuitoare în propaganda dedicată democraţiei. Dacă nu este el, nicio problemă, e un om de-al lui, cum ar fi, de pildă, domnul Constantin! Dacă aţi observat, Iustian nu face gălăgie, nu spune nici că, că, nici că, că... Adică, dacă sesizaţi, nu e nici cu Popescu, nu e nici contra lui, e, ca să spun aşa, echidistant... Mare chestie şi cu echidistanţa asta în politică! Dacă ştii cum să o manevrezi, poţi să te menţii tot timpul numai în preajma învingătorului. Nu ai deloc emoţii cînd se aruncă parşiv cu banul. Sigur, la un moment dat, într-o anumită conjunctură, oamenii lui Iustian l-au susţinut pe Popescu, dar, dacă a ieşit Chirilă, pe cine mai interesează treaba asta! Spun clevetitorii politici că semiliberalii lui Iustian l-au prezentat pe Popescu lui Theodor Stolojan şi Elenei Udrea şi că, din acest motiv, domnia sa s-ar plasa mai aproape de această grupare. Mircea Iustian a învăţat că nu e bine să faci prea multe vocalize şi că, în anumite situaţii, tăcerea şi anonimatul pot fi aliaţii lucrăturilor de partid. Conflictele sale mocnite cu Stelian Duţu, căruia şi dumnealui i-a săpat groapa, au scos la iveală ambiţiile politicianiste ascunse ale fostului liberal. După ce a strîmbat - cu Onaca, s-a mutat lîngă Popescu şi rezultatele s-au văzut. Omul său a fost pus în fruntea nucleului municipal Constanţa al partidului, mişcare care nu respectă înţelegerile stabilite în momentul fuziunii dintre PD şi PNL. Poate că aceasta a fost răsplata pentru eforturile conjugate care au vizat excluderea lui Dănuţ Moisoiu din partid! Oricum, Mircea Iustian este beneficiarul direct al scandalurilor interminabile dintre democraţii constănţeni, dumnealui convenindu-i de minune poziţia celui de-al treilea cînd doi se ceartă, care, se ştie, ia caimacul.