După aproape şapte luni de chin, mama fostului poliţist Ionuţ Marius Magda, care la sfârşitul lunii octombrie a agresat o liceană, rupe tăcerea. Femeia povesteşte drama pe care atât ea, cât şi fiul ei o trăiesc şi face dezvăluiri şocante despre lupta dusă cu etnobotanicele care i-au distrus viaţa fiului său.

CIRCUMSTANŢE. Mama lui Ionuţ Marius Magda povesteşte despre fiul ei că a lucrat numai în structuri militare, respectiv trei ani în Marina Militară, în anul 2004 a fost în Anglia, pe fregata „Regele Ferdinand”, apoi a predat un semestru Drept Naval la Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, ulterior intrând, ca ofiţer judiciarist, la Poliţia Port. Stresul şi-a pus amprenta asupra sa şi depresia instalată l-a făcut să-şi dea demisia. După o scurtă perioadă, Marius Magda, a plecat în Anglia, unde a lucrat ca bodyguard, iar după trei luni s-a întors în ţară pentru că tatăl lui era grav bolnav. Mama poliţistului povesteşte că, timp de şapte luni, fiul ei nu şi-a găsit niciun serviciu în ţară. „Boala tatălui său, faptul că nu îşi găsea un loc de muncă şi că nu ne putea ajuta îl măcinau foarte tare. Mă rugam de el să meargă cu mine până la magazin sau să ieşim amândoi să alergăm, dar nu vroia. L-am dus la un medic psihiatru care i-a prescris nişte medicamente înfiorătoare! Medicul a spus că la început o să aibă stări de sinucidere, o să vrea să facă rău altora, dar după un tratament mai lung o să îi fie bine. Şi nu a durat mult până să îl găsesc într-o zi în timp ce dizolva şapte pastile în apă”, a povestit mama lui Magda.

ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI. În iunie 2010, Marius Magda a început o relaţie cu o fată cunoscută pe internet. La scurt timp, mama sa a descoperit că băiatul ei se droghează.

„DINTR-UN OM LUCID, CARE ANCHETA CAZURI, A AJUNS O LEGUMĂ. AM FOST CU EL LA BUCUREŞTI, DAR LA CÂTEVA SUTE DE METRI DE CLINICA OBREGIA ERAU MAGAZINE DE ETNOBOTANICE, IAR LA POARTA CLINICII SE VINDEA COCAINĂ”.

„Mi-a spus să îl iau de acolo că poate va ajunge mai rău şi că se va întoarce consumator de cocaină. Am vrut să îl duc la Palazu, dar a zis că nu vrea pentru că a dus arestaţi acolo şi ştie că nu va da rezultate. În acel moment am zis că vom încerca o terapie la domiciliu. Două săptămâni a durat, însă, fără ajutor de specialitate, nu se poate. I-am golit o cameră şi l-am închis acolo. Mi-a spus să îl leg de calorifer cu lanţuri! Aceste săptămâni de sevraj au fost înfiorătoare. Îmi vreau fiul înapoi exact aşa cum era el, dar fără stupefiantele alea, mie cine îmi dă fiul înapoi?”, a declarat femeia.

„ORI AJUNGI LA PUŞCĂRIE, ORI MORI” Mama poliţistului povesteşte că, în ziua în care fiul ei a agresat-o pe elevă, trebuia să plece la Bucureşti, unde soţul ei urma să fie supus unei intervenţii chirurgicale. „Mi-a spus că nu vine cu trenul pentru că nu poate fuma şi că ia microbuzul. Din cauza acestor etnobotanice slăbise 30 de kilograme. Când am plecat, i-am prins pantalonii cu un ac de siguranţă, pentru că m-a ameninţat că o să se spânzure cu cureaua şi aşa ceva nu mai exista în casă la noi. I-am dat 70 de lei ca să plece cu microbuzul, dar cum a pus mâna pe bani s-a dus direct la magazinul de „vise”. Cred că şi-a introdus în venă cam zece doze. Şi apoi, s-a dus pe malul lacului cu ideea de a se sinucide, însă a dat peste cei trei elevi. Aflându-se sub influenţa acelor substanţe şi-a pierdut minţile. Băiatul meu nu ar fi dat niciodată într-o fată! Mereu îi spuneam să se lase de droguri că ori face ceva şi ajunge la puşcărie, ori greşeşte doza şi moare! Tocmai de aceea când a fost găsit peste domnişoara aceea avea pantalonii în vine, pentru că îi erau foarte largi. Tentativa de viol nu a putut fi demonstrată până acum, aşa cum nici cuţitul, nici seringa despre care victima ar fi vorbit nu au fost găsite. Vreau să se spună adevărul şi să îi hotărască soarta, pentru că şapte luni de arest cred că i-au fost suficiente”, a povestit cu lacrimi în ochi mama îndurerată.

„SE LUPTA CU DEMONII DIN ETNOBOTANICE FĂRĂ TRATAMENT”. Mama lui Ionuţ Magda povesteşte că a fost la fiecare termen al procesului pentru a afla, din declaraţiile martorilor, ce s-a întâmplat. Până în urmă cu două săptămâni, fiul ei nu a putut spune ce s-a întâmplat cu exactitate. „Argumentul decisiv la fiecare termen de judecată, când fiul meu a cerut prin avocat să fie judecat în stare de libertate, unde se angaja să nu părăsească oraşul, să îşi trateze dependenţa de etnobotanice şi nevroza şi să nu influenţeze martorii, a fost de fiecare dată, spunea procuroarea, că impactul a fost prea mare asupra opiniei publice. În sedinţa din 3 mai, fiul meu, perfect lucid, dezintoxicat după aproape şapte luni de arest, a implorat instanţa să îl lase liber pentru că ar fi vrut să fie alături de tatăl său a cărui stare s-a înrăutăţit. La fiecare termen când instanţa i-a permis, a cerut iertare pentru agresiune, nu pentru tentativa de viol, pentru că nu a încercat să o violeze.

DACĂ I-AR DA DRUMUL, ŞI-AR TRATA DEPRESIA PENTRU CĂ ACOLO NU PRIMEŞTE TRATAMENT! ARE NEVOIE URGENTĂ DE PSIHOLOG. APROAPE ŞASE LUNI NU A CONŞTIENTIZAT CE SE ÎNTÂMPLĂ CU EL, LUCRU CARE SE VEDEA ÎN TIMPUL ŞEDINŢELOR DE JUDECATĂ. SE LUPTA CU DEMONII DIN ETNOBOTANICE FĂRĂ TRATAMENT”, A ADĂUGAT MAMA LUI MAGDA.

PROBE INSUFICIENTE. În scrisoarea pe care mama lui Ionuţ Marius Magda i-o adresează tatălui Biancăi Leucă, femeia începe prin a-şi cere iertare pentru agresiunea săvârşită de fiul ei şi pentru suferinţa provocată victimei. Însă doreşte să se facă dreptate. „Domnule Leucă, în numele fiului meu şi al familiei cerem iertare pentru agresarea fizică, respectiv bătaia şi tentativa de viol, pentru care nici la acest moment după aproape şapte luni nu s-au adus suficiente probe. Vă rog să mă credeţi că şi pe mine fapta fiului meu m-a şocat. Dacă s-ar fi aflat în deplinătatea facultăţilor mintale şi nu sub influenţa nenorocitelor de etnobotanice şi a unor pilule antipsihotice, nu ar fi agresat-o niciodată pe fiica dvs....”. scrisoarea completă o puteţi citi în ediţia online a ziarului.

Scrisoare deschisă pentru tatăl Biancăi Leucă

„Domnule Leucă, în numele fiului meu şi al familiei, cerem iertare în mod public pentru agresiunea fizică, respectiv bătăi şi tentativă de viol, pentru care nici la acest moment, după aproape şapte luni, nu s-au adus suficiente probe, şi pentru şocul psihic provocat fiicei dvs. în 25 octombrie 2010, cât şi pentru durererea pe care am provocat-o familiei dumneavoastră. Domnule Leucă, vă rog să mă credeţi că şi pe mine m-a şocat fapta fiului meu. Dacă fiul meu însă s-ar fi aflat în deplinătatea facultăţilor mintale şi nu sub influenţa nenorocitelor de etnobotanice şi a unor pilule antipsihotice, pe care le-a înghiţit în ideea de a se sinucide, în lacul Tăbăcărie, nu ar fi agresat-o niciodată pe fiica dvs. Depresia nervoasă de care suferea (din septembrie 2008 - mai 2009), tratată în cadrul cabinetului medical MAI, şi care l-a determinat să-şi dea demisia, depresie tratată ulterior necorespunzător şi drastic, lipsa unui loc de muncă, sentimentul inutilităţii, sentimentul că şi-a ratat viaţa, că este o povară pentru doi părinţi pensionari, l-au împins în luna iunie 2010 către etnobotanice, care i-au anihilat voinţa, l-au transformat într-o legumă, i-au creat dependenţă, i-au luat curajul de a mă susţine la momentul când tatăl său era operat la Bucureşti, fiind diagnosticat cu tumori maligne. Domnule Leucă, repet, niciodată fiul meu nu ar fi agresat-o pe fiica dvs. Domnule Leucă, fiul meu, absolvent al Facultăţii de Drept, master pe Drept naval, absolvent al Şcolii de Poliţie (Slatina), a lucrat numai în structuri militare (trei ani Marina Militară, un semestru a predat Drept naval la Academia Navală - dar catedra s-a desfiinţat) şi trei ani şi două luni în Poliţia Transporturi - Secţia judiciară port. Ştia ce înseamnă disciplina militară. Domnule Leucă, fiul meu era un tânăr absolut normal, nu un obsedat sexual cum aţi încercat să speculaţi în interviul acordat în 28 octombrie 2010, în ziarul \"Adevărul de seară\", în care fiecare afirmaţie a dvs. era o minciună crasă (afirmaţii pentru care aş fi putut să vă dau în judecată pentru calomnie şi insultă, dar am considerat că fiind parte vătămată aveaţi nevoie de linişte pentru a vă trata fiica şocată psihic şi fizic). Domnule Leucă, de ce din 25 octombrie 2010 v-aţi purtat ca un om fără onoare? Aţi profitat din 25 octombrie 2010 că ancheta penală a fost declanşată în mod heirupist, s-au făcut declaraţii contradictorii, şi aţi pornit o campanie de denigrare, dezinformând atât presa, cât şi opinia publică. Dezinformând presa şi opinia publică, fiului meu nu i-a fost acordată prezumţia de nevinovăţie până la dovedirea faptei. Domnule Leucă, ştiaţi că probele directe ridicate de la locul agresiunii nu erau cele pe care le vehiculaţi dvs. şi fiica dvs. în faţa presei şi a televiziunii. Nu au existat niciodată cuţit, seringă. Cei doi colegi (fată şi băiat, prieteni între ei), prieteni cu fiica dvs., nu au fost martori oculari, la momentul agresiunii, deoarece fugiseră după ajutor. Este oripilant să baţi în plină zi, la ora 14:00, o elevă de aproape 17 ani (tentativa de viol trebuia dovedită), dar să linşezi mediatic prin dezinformare şi minciună este inuman. Asta aţi făcut, domnule Leucă. Mai mult, de-a lungul procesului s-a mers de la început în dovedirea unei fapte (pentru care, repet, nici la acest moment nu s-au adus suficiente probe - respectiv tentativa de viol). Dacă fiul meu va fi găsit vinovat şi condamnat, maximum ar fi de cinci ani (acelaşi maxim se acordă şi la conducere fără permis şi la conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice). Aceste fapte sunt infracţiuni de pericol şi nu de rezultat (un şofer beat sau fără permis, dacă nu este prins, este un permanent pericol). Şi totuşi, aceste fapte, în 99,99 % din cazuri sunt judecate în stare de libertate. Domnule Leucă, era dreptul dvs. legitim şi al fiicei dvs., şocată fizic şi psihic, să luaţi legătura cu presa şi televiziunea locală şi centrală, dar nu să dezinformaţi cu bună ştiinţă opinia publică. Domnule Leucă, de ce în secunda doi când aţi ajuns la secţia de urgenţă care a constatat că fiica dvs fusese lovită peste faţă (lovituri care lasă vânătăi sub ochi, lovituri pe palme şi se pare cu o piatră sau un băţ, vânătăi pe partea exterioară a picioarelor), lovituri care nu au necesitat internarea, deoarece nu a fost nevoie, fiind speriată, nu aţi luat legătura cu un psiholog, cum vi s-ar fi recomandat? Nu fusese violată, nu s-a găsit spermă pe haine, IML i-a acordat 12 zile de îngrijiri medicale. Aţi preferat să şocaţi în continuare opinia publică. În 28 octombrie 2010, aţi admis probabil ca fiica dvs să acorde un interviu postului TV Neptun chiar de la locul agresiunii (post care a protejat-o, fiica dvs. stând cu spatele la ecran). Greşeală monumentală, domnule Leucă, pentru care orice psiholog v-ar fi pus la zid (dar aţi descoperit dvs. o nouă metodă în psihiatrie de a trata o persoană recent şocată psihic). Deşi sunt mama \"bestiei\", sunt totuşi părinte. Am gândit poate ca mulţi alţii \"Copila asta ori este foarte curajoasă, ori este inconștientă, ori este şi nu prea şocată psihic.\" Domnule Leucă, în aceeaşi zi, 28 octombrie 2010, a apărut în ziarul \"Telegraf\" un articol cu titlul \"L-aş omorî dacă aş avea putere\". Urmare a articolului, au apărut pe internet mai multe comentarii ale colegilor fiicei dvs., comentarii deloc onorante despre fiica dvs şi cei doi colegi şi care au ridicat multe semne de întrebare. Iniţial le-am considerat \"folclor\", aşa cum şi dvs trebuia să consideraţi \"folclor\" comentariile despre fiul \"fost poliţist\", halucinaţiile şi observaţiile unor drogaţi cu care fiul meu a avut legături în perioada când s-a drogat (cărora eu le-am returnat sumele cu care l-au împrumutat pentru droguri, m-a escrocat domnişoara, care i-au cam marcat salariul), nu a avut probleme cu poliţia engleză - mai mult, a absolvit chiar nişte cursuri în Anglia. Domnule Leucă, de ce în luna martie 2011, după instanţă, când avocatul fiicei dvs a comunicat avocatului nostru că aţi vrea să ajungem la o mediere în termeni \"rezonabili\" pentru ambele părţi v-aţi răzgândit? Mi-am închipuit că aţi avut o discuţie serioasă cu fiica dvs, că aţi citit comentariile din 28 octombrie 2010, că aţi avut o urmă de îndoială. Domnule Leucă, vă cunoaşteţi bine fiica? Părinţii nu prea ştiu ce fac copiii lor după ce închid uşa după ei, pe internet. Am crezut că la demers v-a împins îndoiala, că poate fiica dvs, din dorinţa de a se răzbuna că a fost bătută, din teribilism infantil, a exagerat acuzaţiile asupra modului cum s-a desfăşurat agresiunea. Vi s-a părut că termenii \"rezonabili\" nu ar fi suficient de \"rezonabili\"? Aţi crezut că suntem în America, unde daunele morale şi materiale sunt grase, atunci cazul fiului meu era demult rezolvat. Era dus într-un centru de dezintoxicare şi muncea deja în folosul comunităţii. Domnule Leucă, nu v-aţi gândit nicio secundă că poate adevărul este undeva la mijloc (cum spun colegii fiicei dvs - gândire destul de matură pentru tinerii de 17 ani). Nu v-aţi gândit nicio secundă că şi fiul meu este o victimă a etnobotanicelor? Domnule Leucă, aţi ştiut de la început că fiul meu nici la parchet, nici în instanţă nu a afirmat că a avut intenţia să o violeze pe fiica dvs. Un tânăr vizibil nelalocul lui care mormăia\"mă sinucid, nu mă sinucid\", care le-a cerut scuze de trei ori civilizat că le-a cerut ţigări şi bani, nu se putea transforma într-o \"bestie\" decât dacă era provocat. Intenţia lui a fost să-i aplice o corecţie băiatului (coleg cu fiica dvs) care, ca să se dea cocoş la cele două fete, l-a făcut \"Boschetar, drogat, l-a trimis la muncă\". Din păcate, a prins-o pe fiica dvs şi a început să o lovească. Când s-a desfăşurat tot scenariul pe care fiica dvs l-a vehiculat în presă? În cât timp? În cinci minute a sosit echipajul de Poliţie, colegi de-ai lui. La momentul agresiunii, când fiica dvs afirmă că agresorul ar fi vrut să-i facă sex oral, nu erau decât ei doi. La cât de bătăioasă este fiica dvs., cum şi ea l-a lovit în cap cu o piatră, la cât de mare este fiul meu - o singură palmă ar fi fost suficientă să se producă ceea ce fiica dvs afirma. Dar el a continuat să o lovească, fiind foarte furios că fusese şi el lovit, aşa a şi fost găsit el în momentul arestării. Sunteţi bărbat şi ştiţi ce se poate întâmpla când forţezi pe cineva la asta. În data de 26 octombrie 2010, mi-am văzut fiul în arestul IPJ, cu dâre de sânge pe faţă, rana de la cap sângera. Era în sevraj. Mi-a spus că a lovit o fată din greşeală, că de fapt vroia să aplice o corecţie băiatului. Mi-a cerut să-i angajez un avocat. Domnule Leucă, aţi avut impresia de la început că nu vă înţeleg durerea. Fapta fiului meu, oboseala, emoţiile operaţiei soţului şi ale fratelui meu (operat în aceeaşi perioadă de tumori maligne, m-au dus direct la secţia de urgenţă a spitalului, urmare a unui accident vascular cerebral şi iminenţa unui infarct miocardic). Eu am avut decenţa să nu ripostez, să nu mă angajez într-o polemică anostă cu dvs. Nici sănătatea nu-mi permitea, nu ştiam ce se întâmplase, trebuia să mă adun, să mă tratez ambulatoriu, pentru că de mine depindeau trei fiinţe dragi. Domnule Leucă, dacă în 25 octombrie 2010, fiul meu îl prindea pe băiatul care îl jignise îi propunea să-i facă sex oral? Aţi speculat momentul arestării, când fiul meu s-a opus, i-a fost rupt tricoul, iar pantalonii fiind foarte largi şi fără curea, prinşi cu un ac de siguranţă, în luptă, i-au căzut şi el i-a călcat efectiv în picioare. Fiul meu, urmare a unui tratament şi al scăderii în greutate cu antipsihotice care are pe lângă alte efecte secundare şi a consumului de etnobotanice slăbise 30 kg. Nu-i dădeam curea pentru că mă ameninţa că se sinucide cu ea. Domnule Leucă, de ce nu aţi văzut partea plină a paharului? Fiica dvs a fost agresată fizic (dovadă cele 12 zile de îngrijiri medicale), dar nu a fost violată, şocul psihic poate fi tratat cu multă răbdare şi competenţă de un psiholog. Eu, credeţi-mă, în fiecare zi îi mulţumesc lui Dumnezeu şi chiar şi băiatului care l-a provocat că, involuntar l-a salvat de la sinucidere (decât mort, mai bine în arest preventiv). Domnule Leucă, nu aş fi făcut acest demers public, prin presă, dacă, în 3 mai 2011, fiul meu nu ar fi renunţat la dreptul declarării recursului, când i-a fost respinsă, ca de fiecare dată, cererea de a fi judecat în stare de libertate până la finele procesului (cum de altfel se află în fază finală), că oricum a fost condamnat aprioric. Argumentul decisiv la fiecare termen de judecată (fiul meu se angaja să nu părăsească oraşul, să-şi trateze dependenţa de etnobotanice şi nevroza, să nu influenţeze martorii - ale căror declaraţii sunt contradictorii până la acest moment), repet, argumentul decisiv pentru care i-a fost respinsă doleanţa - era impactul asupra opiniei publice. Domnule Leucă, dacă şase luni fiul meu în instanţă era aproape amorf, lucru care se vedea (s-a luptat în stare de arest cu demonii din etnobotanice fără niciun fel de tratament, acum este perfect lucid, dezintoxicat, deci nu mai este un pericol public). Un paradox - un consumator de etnobotanice este un virtual pericol public - atunci de ce au fost legalizate etnobotanicele? Îşi dorea să fie alături de tatăl său, al cărui cancer a recidivat şi alături de mine să mă ajute să-l îngrijesc. A implorat instanţa pentru asta, are înfiorătoare mustrări de conştiinţă pentru tot. Depresia nervoasă îl macină (documentele ce atestă această boală au fost depuse după ce s-a efectuat expertiza psihiatrică). Dar urmare a ceea ce aţi indus opiniei publice, că noi doi am fi stat de vorbă... Niciodată, domnule Leucă, niciodată nici faţă în faţă, nici telefonic nu am vorbit. Aţi spus că „Am fost contactat de mama agresorului care mi-a spus să stăm de vorbă. A spus că este dispusă să vândă tot, să plătească un avocat bun şi să îl scoată nebun pe fiul ei.Eu nu îmi permit un avocat bun, iar atacatorul ar putea fi pus în libertate” - opinia publică a fost dezinformată. Aţi minţit tot timpul în interviul din 28 octombrie 2010. Fiul meu a părăsit structura de un an şi jumătate, deci era o persoană fizică oarecare, nici tata, nici mama nu-l puteau ajuta nicicum. Dovadă este în arest preventiv. Suntem o familie decentă, în care fiecare membru al ei a muncit, dar greu încercată, ca multe alte familii din România, de impozite de achitat, procese, boli. Singura avere este fiul nostru. Mai mult, în 27 octombrie 2010, eraţi în contact cu un bun penalist, abil, pe val, curtat de presa şi televiziunea locală. Toate afirmaţiile dvs erau numai minciuni. Aş vinde doar să-mi tratez fiul de dependenţa de etnobotanice, dependenţă care se poate instala la primul şoc dur al vieţii. Etnobotanicele, care sunt 100% chimicale, sunt mai nocive decât drogurile ilegale, care distrug mintea şi trupul tinerilor şi care aduc nefericire şi suferinţă familiilor lor. Credeţi că nu am luat măsuri când am aflat ce se întâmplă? Că nu am apelat în particular la diverşi medici, că nu am vrut să-l internez la Spitalul Obreja (dar la câteva sute de metri era magazinul de vise). Sunt puţini specialişti şi puţine centre de dezintoxicare. Domnule Leucă, indiferent cum se soluţionează cauza, amândoi suntem doi părinţi perdanţi. Una din părţi va fi nemulţumită şi ne vom judeca în instanţă şi vom face mult rău copiilor noştri. Sincer, sper ca fiica dvs să uite cât mai repede şi să se facă bine. Nu aş fi scris aceste rânduri dacă fiul meu, ca să poată trăi din nou printre oameni, să poată munci, nu ar avea nevoie de un minim de respect faţă de sine, de un strop de onoare. Ce s-a întâmplat între ei, numai Dumnezeu ştie. Îndoiala pe care o am eu o să o aveţi şi dvs toată viaţa. Fiul meu, însă, are nevoie de o minimă reparaţie în faţa opiniei publice. Să lăsăm instanţa de judecată să judece pe probe, fără niciun fel de speculaţii. Stimată opinie publică, mie cine îmi dă înapoi fiul, cel de altădată, inteligent, şcolit, puţin fanfaron, naiv, imatur în relaţiile cu fetele şi \"prietenii\", chiar depresiv, fără loc de muncă, chiar şi puşcăriaş (dacă va fi găsit vinovat), dar fără dependenţă de droguri legale? Nu i se spune \"Dura lex, sed lex\". Bun, legea ne apără de \"bestii\" ca el, dar pe el şi familia lui cine îi apără de efectele unei legi monstruoase, care permite ca nefericirea, închisoarea, sinuciderea, moartea, să se vândă la tarabă, în magazinele de vise? Legea de ce nu se amendează singură, dacă aduce atâta nefericire şi suferinţă tinerilor şi familiilor lor? Oricărui tânăr din ţara asta, fără loc de muncă, depresiv netratat, consumator de etnobotanice i se poate întâmpla asta, nu numai fiului nostru. Dumnule Leucă, declaraţia „Arestaţi-mă, sunt pericol public” credeţi că a fost declaraţia unui tâmpit, a unuia care s-ar fi sustras justiţiei? Singur s-a pedepsit pentru ce s-ar fi putut întâmpla. Credeţi că puşcăria este „pensiune de domnişoare?”Ştiţi ce înseamnă să îţi vezi fiul săptămână de săptămână vreme de şapte luni în spatele unui geam şi să nu poţi face nimic? Să-l găseşti uneori lucid şi uneori dus pe alte lumi, instabil, nervos, agitat? Lacrimile unei mame spală de cele mai multe ori păcatele fiului ei. Știţi ce înseamnă să iei o singură zi libertatea unui om? Stiţi ce înseamnă sevrajul? Ştiţi că demonii din etnobotanice distrug o parte din neuroni, că linia între luciditate, realitate şi halucinaţii şi coşmaruri este foarte subţire? Ştiţi ce înseamnă un depresiv netratat, are nevoie nu de pastile, ci de un psiholog! Fiul meu nu ar fi bătut niciodată o fată! Credeţi că soarta nu l-a bătut destul? Lacrimile lui, coşmarurile lui, lupta cu dezintoxicarea fără tratament, mustrările de conştiinţă că ne-a adus atâta suferinţă nouă, părinţii lui, ruşinea, jena faţă de rude, prieteni, vecini, faţă de fostul comandant şi colegi, nu-l duc în cea mai grea depresie? Eu, ca mamă, l-am iertat de mult şi Dumnezeu l-a iertat şi şi-a întors faţa către el după şase luni. Cel din 25 octombrie nu era fiul meu, ci „bestia din etnobotanice”! Domnule Leucă, fiul meu a ieşit din Iad, nu-l trimite-ţi din nou în el. Nefericirea, groaza lui şi a mea ca mamă nu o doresc nimănui din lumea asta. Sper ca tânărul nostru avocat, cu o bună reputaţie, să-şi înfrunte cu mai mult aplomb în faţa instanţei mai abilul confrate.”