Situaţia marinarilor constănţeni de la bordul navei Spica Gas, sub pavilion grecesc, navă poprită sub arest în portul Pireu, este neschimbată. Cei şapte marinari, printre care se află şi Lucian Badea (unul dintre protagoniştii „Coşmarului de pe ItalRoRo One”), care au plecat prin firma de crewing Bright Maritime din Constanţa, se află blocaţi, din luna septembrie a acestui an, în portul Pireu, după ce au fost convinşi să rămînă la bord şi să ducă nava, de la Constanţa, din Portul Midia (unde nava fusese încărcată cu LPG/Liquefied petroleum gas), pînă la Pireu. Echipajul navei, format din români şi filipinezi, demarase, în timpul operaţiunii de încărcare, acţiuni revendicative pentru semnarea unui contract ITF (Federaţia Internaţională a Transportatorilor) şi pentru plata salariilor. Oamenii au reuşit să semneze contractul şi au plecat spre portul grecesc, bazîndu-se pe promisiunea armatorului grec, că acolo îi vor aştepta salariile şi un echipaj de schimb, care să le permită să se întoarcă acasă. Surpriza care îi aştepta pe marinari în Pireu, a fost una dintre cele mai neplăcute: oamenii s-au trezit obligaţi să rămînă la bordul navei, deoarece Spica Gas se constituie obiectul unui arest în procesul pe care un nou proprietar l-a intentat armatorului grec, fost proprietar al navei. În acest context, Adrian Mihălcioiu, reprezentantul ITF în România, precum şi liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor, a declarat: „Sînt la curent cu cazul marinarilor. Au fost foarte cooperanţi şi i-am ajutat să semneze, la nivel de echipaj, contractul ITF. Între timp, am aflat că nava este obiectul unui arest şi că va rămîne blocată în radă pînă la rezolvarea situaţiei”. Inspectorii ITF Grecia, care au fost înştiinţaţi de problema marinarilor, au încercat să descarce nava, să vîndă încărcătura şi, din bani, să plătească salariile marinarilor, precum şi drumul către casă, procedură destul de des utilizată în astfel de situaţii. „Nu au reuşit însă să facă acest lucru”, a adăugat Mihălcioiu.

Condiţii inumane

În fundalul acestor probleme, ce se discută în termeni de armatori, zeci de milioane de euro, procese la nivel înalt şi legislaţie internaţională, se află însă întreţesute destine de oameni în carne şi oase, care suferă, au nevoie de apă şi de cuvintele celor dragi, aflaţi departe, în ţară. Marian Ichim, motorist pe Spica Gas, a fost deja spitalizat de două ori, are nevoie de tratament de specialitate, într-un mediu fără factori de stres şi de toate condiţii minime de igienă. Ecoul suferinţei sale ajunge însă, în ţară, sub forma unor mesaje disperate pe telefonul mobil şi a lacrimilor soţiei sale. „Marian se află într-o situaţie disperată. Vă daţi seama ce înseamnă să citesc mesajele şi printre rîndurile lor şi să înţeleg că soţul meu este îndeajuns de bolnav încît să ajungă de două ori în spital şi să obţină un certificat pe care scrie „inapt pentru muncă”, că nu are tratamentul necesar, că igiena lasă de dorit şi că nu îi este nimeni alături. Şi în situaţia asta se află toţi colegii săi. Este cumplit şi nu doresc nimănui aşa ceva. Am vorbit cu reprezentanţii firmei de crewing şi mi-au spus că ei nu au ce face. Au ridicat din umeri”, a povestit Gina Ichim, soţia marinarului. Cît despre condiţiile de pe navă... „Este inadmisibil ce se întîmplă acolo. Este o puşcărie în aer liber. Totul este ruginit şi plin de mizerie. Nava este veche, abia pluteşte. Cabina lui are, în afară de pat şi un soi de masă pe care nu se poate mînca, nici jumătate de metru de spaţiu. Este o carceră, nu o cabină. Cum este posibil ca în 2009, în condiţii aşa-zis europene, asemenea nave să aibă voie să tranziteze apele internaţionale. Într-unul dintre mesajele pe care mi le-a trimis, soţul meu se bucura că făcuseră rost de apă potabilă. Eu ce-ar trebui să cred? Că se roagă să plouă? Care sînt condiţiile reale în care stau oamenii ăştia, căci cred că ei nu ne spun tot adevărul ca să nu ne îngrijorăm şi mai mult. Însă eu am văzut care sînt condiţiile şi sînt îngrozită. Chiar nimeni nu poate face nimic?”, a mai povestit, îngrijorată, Gina.

Răspunsuri...

Răspunsurile, pentru marinarii de pe Spica Gas şi pentru soţiile lor se rezumă la unul singur: aşteptarea! Reprezentantul ITF pe România, Adrian Mihălcioiu, a explicat că, dat fiind cazul special al marinarilor şi situaţia în care se află nava, nu există o altă modalitate care să implice, la un moment dat, şi plata unor salarii, decît să aibă răbdare şi să aştepte. „Contractul cu ITF presupune că soarta marinarilor este pe mîini bune şi că problemele lor se vor rezolva. Sigur, nu imediat, aşa cum ne dorim cu toţii. Dar, oricum, oamenii îşi vor primi, cu siguranţă, salariile. ITF este singura plasă de siguranţă a marinarilor în aceste situaţii şi i-a ajutat pe mulţi. În cazul de faţă, ITF Londra lucrează acum şi încearcă să găsească soluţii pentru ca situaţia marinarilor să fie luată în considerare înainte de încheierea procesului între armatori. Şi asta durează. Pentru a-şi primi drepturile, marinarii trebuie să rămînă la bord şi vor fi înştiinţaţi de evoluţia cazului lor. Şi eu aştept, ca şi ei, căci acum Londra se ocupă de această poveste. Îmi pare rău pentru motoristul constănţean şi îi transmit, pe această cale, multă sănătate”, a declarat Adrian Mihălcioiu.