Pentru a forța adoptarea unor legi care pun activitatea serviciilor secrete mai presus de drepturile omului, anumite persoane sunt în stare să transforme orice tragedie internațională într-un argument. Nici nu trecuseră 24 de ore de la atacurile teroriste din Franța când s-au reluat de urgență discuțiile pentru modificarea pachetului legislativ „Big Brother” (Legea „Big Brother și cea a cartelelor pre-pay”). Adică acele două legi care oferă serviciilor secrete liber acces la datele și conversațiile noastre, fără acordul nostru și fără mandat judecătoresc. Sau, mai bine zis, acele două acte normative pe care Curtea Constituțională Română (CCR) le-a declarat neconstituționale pentru că nu pot garanta sub nicio formă respectarea drepturilor fundamentale privind secretul corespondenței și viața privată.

„TRĂDARE, DAR S-O ȘTIM ȘI NOI!”

Mai nou, membrii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) au atacat pachetul legislativ. Judecătorul Horațius Dumbravă, membru CSM, a spus că Legea „Big Brother” nu ar trebui să fie promulgată în forma actuală din pricina articolului potrivit căruia serviciile de informații au acces la datele utilizatorilor de internet și telefonie fără mandat judecătoresc. Dumbravă a afirmat și că nu a fost solicitat avizul CSM cu privire la implicarea autorităţii judecătoreşti în emiterea Ordonanței de Urgență privind comunicațiile electronice. În același timp, președintele CSM, Marius Tudose, a declarat că ar trebui ca pachetul normativ să nu intre în vigoare fără ca CSM să aibă un cuvânt de spus. Adică, dacă se trece peste puterea judecătorească în numele securității cibernetice, măcar să știe și magistrații. Vorba lui Caragiale: „trădare să fie, dar s-o știm și noi!”

PLUS PROFESIONAL (?)

Despre modalitățile prin care serviciile de informații pot intra neinvitate în viețile noastre a vorbit și președintele Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM), Cătălin Marinescu. El a subliniat faptul că pachetul legislativ trebuie realizat astfel încât să nu îngrădească drepturile cetățenești, dar, în același timp, să creeze instrumente puternice pentru a asigura siguranța cetățenilor. Or, în forma actuală, actul duce lipsă de instrumentele despre care vorbește Marinescu. Motiv pentru care nici Executivul nu își asumă vreun angajament în legătură cu acest pachet de legi. Pe de altă parte, generalul în rezervă Ion Ştefănuţ, fost şef al Direcţiei de Prevenire şi Combatere a Terorismului din cadrul Serviciului Român de Informații (SRI), apreciază că pachetul legislativ „Big Brother” ar aduce un plus profesional ofițerilor de informații. Până la urmă, agenții SRI nu și-ar mai bate capul cu mandate și aprobări dacă ar avea datele teroriștilor la dispoziție în orice moment. Ar avea timp să se ocupe de alte amenințări. Dar ce ne facem cu drepturile noastre? De unde știm că datele și conversațiile noastre nu vor ajunge pe mâini greșite? Ce garanție avem că nu suntem considerați cobai pentru aparaturile de supraveghere ale SRI? Nu avem nicio garanție și, din păcate, nici „Big Brother” nu le are.