Recentele mişcări de pe scena politică ne demonstrează faptul că totul e de vînzare în România. Unii, mai deştepţi, capătă un preţ mai bun. Alţii, ceva mai inocenţi, dau totul pe gratis. Interesul e, în schimb, numitorul comun. Suprinzătoare şi nu prea este acţiunea Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat. Condus acum de un miliardar, patron de firmă de construcţii, partidul cu pricina a decis, săptămîna trecută, să-i acorde sprijin în campania electorală lui Traian Băsescu. Miluţ, împreună cu fostul aliat al preşedintelui, Aurelian Pavelescu, au decis că actualul şef de stat reprezintă cel mai bine idealurile creştin-democraţiei. Cei care-l contestă pe Miluţ, nu puţini, spun că s-a pus capac unui lung şir de inabilităţi şi bîlbîieli politice prin care PNŢCD a rămas la nivelul lui 1%, prin mandatul actualului preşedinte. Alţii, mai descurcăreţi, spun că a te aşeza în trena lui Băsescu poate fi o bună oportunitate de a reajunge, cîndva, în Parlament. Soarta ţărăniştilor a fost şi de această dată crudă. Au bătut palma cu un lider politic care a fost 15 ani socialist şi care a întors într-o noapte armele, devenind popular. Adică de dreapta. Creştinii-democraţi tradiţionali, cu renume în politica românească, spun că asta va duce la dispariţia completă a partidului lor. “Se răsuceşte Corneliu Coposu în mormînt”, au afirmat seniorii PNŢCD, revoltaţi de faptul că s-a hotărît sprijinirea lui Băsescu. Actualul preşedinte al ţării a avut o contribuţie esenţială în distrugerea PNŢCD la sfîrşitul anilor ’90 şi la scoaterea lui din Parlament. Acum, partidul, umilit şi cu hainele rupte, se întoarce cu basca în mînă la călău, pe care îl roagă să-i fie de ajutor... Cei mai mulţi dintre ei spun că era firească o apropiere de liberali şi crearea unui front serios, de dreapta, pentru alegerile prezidenţiale. Crin Antonescu părea să fie cea mai naturală opţiune. Dar n-a fost să fie. Loviturile pe scena politică vor continua. E o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru atragerea oamenilor şi partidelor cu oarece potenţial. Miluţ cu Băsescu, Simirad şi Conţac tot cu Băsescu. Dacă nu ştiţi cine e Conţac, vă recomand cu mare căldură să-i tastaţi numele pe Youtube. Şi să rîdeţi cum n-aţi mai făcut-o demult. Dată fiind mişcarea foştilor colegi din CDR, liberalii au şi ei două serioase opţiuni. Fie bat palma din nou cu PD-L, în ceea ce s-a dorit o nouă dreaptă românească, alături de Videanu, Blaga şi alţi foşti lideri FSN. Sau revin la o colaborare cu PSD, pe care au exersat-o în guvernul Tăriceanu doi. Cert este că scorul pe care îl va obţine Crin Antonescu le va putea permite lejer celor de la PNL să pună condiţii oricui pentru intrarea într-o echipă guvernamentală. Asta dacă nu va face Crin surpriza totală, prin cîştigarea alegerilor. În ultimii ani, am avut combinaţii de tot felul. PNL cu PD, rezultînd guvernarea prin Alianţa Dreptate şi Adevăr. De care s-a ales praful. Apoi o colaborare PSD-PNL, care a reuşit cu chiu cu vai să reziste tăvălugului de la Cotroceni. Acum avem un guvern amic-inamic, în care se încearcă imposibilul: o relaţie funcţională între cei doi mari adversari politici, PSD şi PD-L. După cum bine se vede, foarte slabe şanse pentru o guvernare de calitate. În ultimii cinci ani s-au încercat toate combinaţiile posibile, conceptul de putere şi opoziţie a fost bine amestecat în aşa fel încît să nu se mai înţeleagă nimic. Să vedem ce ne va oferi minunata noastră clasă politică, după 6 decembrie, cînd vom fi ieşit din pasionala ecuaţie pro sau anti-Băsescu. Oricum, se vede cu ochiul liber, majoritatea dintre voi trăiţi bine...