Pentru că şi-a readus ţara „în forţă la masa marilor puteri”, preşedintele rus a fost desemnat de revista „Time” Personalitatea Anului 2007. Vladimir Putin, fost agent KGB, ales în 1999 de Boris Elţîn în condiţiile în care nu era prea cunoscut pe scena politică, va apărea pe coperta revistei, fiind considerat omul care a avut cel mai mare impact asupra evenimentelor anului, fie bune sau rele. Această alegere intervine după ce Vladimir Putin a anunţat că intenţionează să rămînă la putere după încheierea mandatului său prezidenţial. Dacă aliatul său Dmitri Medvedev cîştigă alegerile prezidenţiale, Vladimir Putin ar putea deveni premier. Preşedintele rus a învins mai multe persoane în cursa pentru Personalitatea Anului, inclusiv pe fostul vicepreşedinte Al Gore, pe scriitoarea britanică J.K. Rowling, pe preşedintele Chinei, Hu Jintao şi pe comandantul forţelor americane din Irak, David Petraeus.

Rusia a stîrnit mari controverse în 2007, principalele fiind ce vrea Moscova să realizeze cu puterea sa recîştigată şi dacă reprezintă sau nu o ameninţare, întrebări la care va trebui să răspundă următorul preşedinte rus, desemnat în martie 2008. La sfîrşit de an, toate privirile se îndreaptă spre foarte probabilul viitor preşedinte rus, Dmitri Medvedev, ales de Vladimir Putin pentru a-i succede la Kremlin. Prim-vicepremier, acest jurist de 42 de ani, zîmbitor şi ponderat, este opusul mentorului său, Vladimir Putin, cunoscut pentru declaraţiile sale de forţă şi manierele autoritare pe care Occidentul le-a cunoscut pe propria piele în ultimele luni.

Vladimir Putin a deschis focul în februarie 2007 la Munchen, într-un discurs care i-a lăsat pe interlocutorii săi fără replică: „SUA îşi ies din frontierele naţionale în toate domeniile şi acest lucru este foarte periculos, nimeni nu se mai simte în siguranţă”. La scurt timp după aceea, a denunţart proiectul scutului american antirachetă în Europa Centrală, un junghi în plus în coasta Rusiei, care accepta deja cu greu extinderea NATO pînă la frontierele sale. În iunie, Vladimir Putin ameninţă că va îndrepta rachetele ruseşti asupra unor „noi ţinte din Europa”, dacă proiectul scutului este pus în aplicare, apoi ameninţă cu retragerea Rusiei dintr-un tratat militar major, care reglementează forţele convenţionale de pe bătrînul continent (CFE). Puternică datorită petrodolarilor care curg valuri în visteriile sale, Rusia cere să i se dea mai multă atenţie şi începe să se folosească de arma energetică în relaţiile cu vecinii recalcitranţi precum Ucraina care, după Revoluţia Portocalie, flirtează prea mult pentru gustul Moscovei cu NATO şi UE. În toate dosarele internaţionale, de la Kosovo la Iran, Rusia îşi face auzită vocea, cînd mediator, cînd contra vîntului, lăsîndu-şi adesea perplecşi interlocutorii care se chinuie să-i înţeleagă direcţia. Şi regresele înregistrate de democraţie de la venirea la putere a lui Vladimir Putin, în 2000, îi îngrijorează pe occidentali, care denunţă arestările opozanţilor în timpul manifestaţiilor şi restricţionarea activităţii organizaţiilor neguvernamentale.