Vladimir Putin sărbătoreşte, mîine, zece ani de la numirea sa în funcţia de premier, de către preşedintele Boris Elţîn, un moment care i-a schimbat destinul, ca şi pe al Rusiei. ”În Rusia, un om de talent nu poate fi mai presus de orice reproş”, scria dramaturgul Anton Cehov, la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Este greu de găsit o descriere mai bună pentru Vladimir Putin. Totuşi, cînd preşedintele Boris Elţîn l-a numit pe puternicul şef al serviciilor speciale (FSB, fost KGB) în funcţia de premier, pe 9 august 1999, mulţi au văzut în această măsură încă o gafă a unui bătrîn cu sănătatea şubredă. Un deceniu mai tîrziu, de bine de rău, fostul spion s-a impus ca arhitectul unei ţări mîndre pe plan diplomatic şi puternică pe cel economic, spălată de umilinţa şi haosul de după destrămarea URSS, deşi această transformare s-a produs cu preţul unei reduceri a libertăţilor.

Deşi i-a cedat locul la Kremlin, după opt ani, protejatului său, Dimtri Medvedev, nu există nicio îndoială că Putin este în continuare cel care trage sforile, după ce a fost numit prim-ministru. Epopeea lui Vladimir Vladimirovici, în vîrstă de 56 de ani, nu a fost însă deloc simplă sau lipsită de controverse. Proaspăt venit la putere, lansează sîngerosul război din Cecenia, al doilea dus de Rusia, apoi îi îndepărtează unul cîte unul din politică pe influenţii oligarhi, oameni de afaceri fără scrupule, a căror putere a marcat mandatul lui Elţîn. Putin obligă apoi presa să adopte o loialitate necondiţionată, suprimă orice opoziţie liberală în Parlament şi plasează din nou guvernatorii regionali sub controlul Moscovei. ”Are o importanţă istorică, pentru că odată cu el, ţara a încetat să se democratizeze, înscriindu-se în acelaşi timp pe calea confruntării cu restul lumii”, acuză Lev Ponomarev, unul dintre cei mai importanţi militanţi ruşi pentru drepturile omului şi un critic vehement al ”verticalei puterii concepută de Putin”. Însă ruşii par că îşi doresc exact acest lucru: potrivit unui sondaj recent al centrului independent Levada, 63% dintre cei intervievaţi consideră un lucru bun faptul că cea mai mare parte a puterii este în mîinile lui Vladimir Putin.

Între timp, Vladimir Putin se străduieşte să se arate infailibil, cu riscul de a fi brutal, ca după moartea celebrei jurnaliste de opoziţie Anna Politkovkaia, în octombrie 2006. El nu a ezitat atunci să spună despre jurnalistă că este ”nesemnificativă”. În paralel, îi place să îşi afişeze forţa virilă, dovedită deja de centura neagră la judo pe care o are. În săptămîna ce precede împlinirea a zece ani de cînd este la putere, a coborît cu submarinul la 1.400 de metri adîncime în lacul Baikal, a călărit cu pieptul gol în Siberia şi a înotat în faţa obiectivelor jurnaliştilor într-un rîu cu apă rece ca gheaţa. ”Putin este ca Luna şi Soarele, nu ne plictisim de el”, declară, în revista ”Vlast”, excentricul miliardar Vladimir Brinţalov.