Spre deosebire de regiunile separatiste din Georgia, o soluţie pare să se profileze în Transnistria, un alt teritoriu separatist pro-rus, care ar putea reveni sub tutela R. Moldova, dacă fostul stat sovietic renunţă la proiectul de aderare la NATO. “Sîntem optimişti în privinţa şanselor de reglementare a conflictului cît mai curînd”, a declarat şeful diplomaţiei moldovene, Andrei Stratan.

Transnistria, un teritoriu de aproape 500.000 de locuitori, separat de restul teritoriului moldovean de fluviul Nistru, şi-a proclamat independenţa faţă de R. Moldova în 1990, declanşînd un conflict soldat cu sute de morţi. Regiunea nu a fost niciodată recunoscută de comunitatea internaţională, nici de Rusia, dar Moscova susţine economic şi politic acest teritoriu unde este staţionat şi un contingent militar rus. După ce planul său de reglementare a conflictului a eşuat în 2003, Rusia a lansat, anul acesta, o nouă propunere Chişinăului, care constă într-o “declaraţie de neutralitate permanentă” din partea R. Moldova, potrivit ministrului moldovean de Externe. În schimb, Transnistria va reveni sub suveranitatea Chişinăului, dar cu un statut de autonomie extinsă. Dintre vecinii R. Moldova, România este deja membră a NATO, iar Ucraina este ferm decisă să se adere la NATO, alături de Georgia, planuri care irită însă Moscova. Rusia nu vede cu ochi buni nici aderarea R. Moldova la NATO, deşi Chişinăul, care aspiră la integrarea europeană, nu şi-a manifestat niciodată public ambiţia de se alătura blocului militar. În aprilie, preşedintele moldovean, Vladimir Voronin, s-a întîlnit cu liderul separatist Igor Smirnov, pentru prima dată în ultimii şapte ani. El şi-a exprimat atunci speranţa că respectivul conflict va fi soluţionat înainte de organizarea alegerilor legislative, programate la începutul anului 2009. La două luni după această întîlnire, Transnistria este departe de a împărtăşi acest optimism, la fel ca şi opoziţia moldoveană, pentru care poziţia Chişinăului nu dezvăluie decît “un adevărat populism înaintea alegerilor legislative”.

Sprijinul acordat de Moscova puterii centrale de la Chişinău contrastează cu politica rusă privind regiunile separatiste din Georgia, Abhazia şi Osetia de Sud, sprijinite deschis de către Kremlin. “Rusia încearcă să demonstreze că îşi recompensează prietenii, precum Voronin, care dă dovadă de loialitate şi îi pedepseşte pe duşmani, precum preşedintele georgian, Mihail Saakaşvili, care şi-a exprimat deschis ambiţiile euroatlantice, comentează adjunctul şefului diplomaţiei transnistrene, Vladimir Iastrebceak. Geografia joacă, de asemenea, un rol important. “Ceea ce ne lipseşte aici este o frontieră comună cu Rusia. Prietenii noştri caucazieni, Abhazia şi Osetia de Sud, se simt mult mai siguri”, este de părere oficialul de la Tiraspol.