Infirmând anumite zvonuri şi comentarii din folclorul local, deputatul Zanfir Iorguş s-a întors teafăr şi nevătămat dintr-o lungă călătorie efectuată peste hotare. Credeau unii că i s-a acrit de atâta politică şi, ca mulţi alţii, a optat pentru o viză de flotant pe tărâm american… Subiectul cu pricina a constituit tema preferată a unor bocitoare profesioniste. O fi ţara făgăduinţei raiul pe pământ, dar, după cum a constatat şi domnul deputat, dulce ca mierea este glonţul patriei! Absenţa din urbea care l-a adoptat a generat mai mult zgomot decât prezenţa, dând din belşug apă la moară cârcotaşilor. O altă curiozitate ţine strict de fanteziile electorale ale deputatului pedelist de Mangalia, care se comportă ca şi cum, peste o zi sau două, urmează să ne prezentăm la urne! Este ştiut faptul că, după ce a ratat al patrulea mandat de primar, Zanfir Iorguş a trecut în fruntea aşa zisei opoziţii mangaliote. De pe această poziţie, se opinteşte cu disperare să-l debarce din fruntea Primăriei pe cel în faţa căruia a pierdut competiţia electorală. Până la ghinionul cu bucata de măr care i-a rămas în gât, biografia alesului poporului seamănă leit cu cea a Albei ca Zăpada, fiind vorba de o înfrângere greu de digerat. Prelungitele sale crize de orgoliu au favorizat apariţia altor situaţii inedite pe scena politică locală. În primul rând, asistăm, poate chiar în premieră, pentru că nu cunosc un alt caz de acest gen, la o continuare în forţă a campaniei electorale începute în 2008. Anunţarea rezultatului final, care a consfinţit victoria pesedistului Claudiu Tusac, ar fi trebuit să pună punct disputelor cu iz electoral. De regulă, combatanţii respectă regula ciclului din patru în patru ani. În cazul de faţă, rivalitatea dintre Iorguş şi Tusac a menţinut treaz interesul opiniei publice pentru competiţia electorală, care, repet, continuă şi după aproape doi ani de la stabilirea ierarhiei politice din teritoriu. Ieşirile la rampă ale liderului PDL Mangalia au un profund caracter electoral. Discursurile şi declaraţiile sale vizează persoana Tusac şi mai puţin partidul pe care acesta îl reprezintă. Aceeaşi ţintă o găsim în spatele unor iniţiative gen referendum, care au eşuat lamentabil, sau diversiuni propagandistice menite să-l prezinte pe actualul primar în postura celui care, chipurile, ca un veritabil “tiran”, nu vrea deloc binele oraşului. Lupta dintre bine (Iorguş) şi rău (Tusac) domină, în general, folclorul electoral. Aşadar, la Mangalia, ne aflăm în plină campanie electorală. Una reală, ţinând cont de faptul că Iorguş visează să revină în fruntea Primăriei, după cum bate şaua, iar Tusac, se ştie, vrea să continue ceea ce a început. În acest context, deloc surprinzător, domnul deputat declara, zilele trecute, că nu există loc pentru o alianţă cu primarul actual. Eu îmi amintesc că, după alegeri, spunea cu totul altceva, oferindu-se să pună la dispoziţia edilului şef întreaga sa experienţa acumulată în administraţia locală! Sunt convins că, dacă nu intervin schimbări pe eşichierul politic, ţinând cont de criza de imagine prin care trece PDL, embargoul pus de Iorguş rămâne valabil până la viitoarele alegeri. În tot acest timp, pedeliştii din Mangalia vor susţine doar proiectele PNL, PC şi PRM, dacă aduc “un plus valoare municipiului” (!!!), zice domnul deputat într-un ziar local. În postura de posibil candidat la Primărie, este de la sine înţeles că Zanfir Iorguş are tot interesul să-i pună beţe în roate lui Tusac, pentru ca bilanţul mandatului său să fie cât mai sărac cu putinţă. Cine are de suferit? Desigur, cetăţenii Mangaliei. Sunt curios ce soartă vor avea proiectele turistice “năşite” de Elena Udrea şi primarul Tusac! Parafrazându-l pe domnul deputat, s-ar putea ca acestea să nu aducă “un plus valoare litoralului românesc”!