Există întâlniri care ne schimbă viaţa şi momente scoase în cale de providenţă, care ne schimbă orizontul afectiv. O experienţă similară, greu de uitat şi care va ocupa un loc special în sanctuarul afectiv, au trăit şi cei aproximativ 800 de spectatori care nu au ratat, luni seară, întâlnirea cu unul dintre cei mai mari actori români, maestrul Radu Beligan. Apariţia pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor a venerabilului actor şi regizor, care, la cei 91 de ani ai săi, continuă să fie un exemplu de dăruire şi profesionalism, a fost îndelung aplaudată de publicul constănţean.

Despre textul lui Jean Anouilh, „Egoistul”, se spune că este o piesă autobiografică, în care dramaturgul francez se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Însuşi venerabilul actor se regăseşte în această piesă, căreia îi semnează regia şi îi potenţează semnificaţiile filosofice, interpretându-l pe bătrânul Leo, „egoistul”.

Spectacolul i-a adus, pe aceeaşi scenă, pe Radu Beligan (Leo) şi fiica sa, Lamia Beligan (Lucie), repetând în piesă înduioşătoarea relaţie tată-fiică. Replicile personajului său, bătrânul Leo, care îşi cumpără liniştea cu câte 20.000 de franci, „înhăţaţi” cu lăcomie de toţi cei din anturajul său, de la copii şi până la instalatori, este edificatoare. Reflecţia „Sufletul nostru este cel mai fragil; el se sparge cel mai uşor” nu se potriveşte câtuşi de puţin situaţiei maestrului Radu Beligan, care, la cei 91 de ani, nu-şi trădează vocaţia de mare actor, aflat de şapte decenii în slujba muzei Thalia şi a publicului. Replica pe care bătrânul Leo i-a dă tinerei Josephine, actriţă neîmplinită, cu „temperament de infirmieră”, vine parcă să reconfirme, o dată în plus, talentul nativ şi dragostea pentru public: „Poţi convinge, la un moment dat, un director, dar nu poţi convinge spectatorii”.

Încă de la începutul piesei, publicului i se pregăteşte, însă, o capcană cu afirmaţia: „Mă simt foarte bine în dimineaţa aceasta. Am să-i îngrop pe toţi”, inducând în eroare publicul, care află că bătrânul autor de drame, Leo, scrie o piesă „autobiografică” în două acte, „Egoiştii”. Bătrânul, care dă peste cap teoriile medicilor despre starea de sănătate, râvneşte la o clipă de linişte, pe măsură ce asistă la dezmăţul fiicelor, la eşecul fiului, la presiunile prietenului, la reproşurile amantei, la resentimentele fostei soţii şi la răbufnirile mai tinerei consoarte.

Celelalte personaje gravitează în jurul bătrânului Leo, pe care, aparent, egoismul îl face incapabil chiar şi de suferinţă. La fel s-a întâmplat şi cu ceilalţi actori (Tomi Cristin - doctorul, Damian Crâşmaru - amicul Gaston, Lamia Beligan şi Cesonia Postelnicu - fiicele Lucie şi Marie-Christine, Silviu Biriş - fiul Arthur, Mihai Niculescu - ginerele Bernard, Medeea Marinescu - tânăra metresă Josephine, Simona Bondoc - fosta soţie şi Sanda Toma - menajera Boudard), ale căror discursuri şi prestaţii scenice au fost, parcă, „estompate” şi puse în valoare, în acelaşi timp, de personalitatea electrizantă a maestrului Beligan. În ciuda trecerii anilor, acesta şi-a păstrat inconfundabilul timbru vocal şi darul de a transmite emoţii, prin cuvânt. Prestaţia maestrului Radu Beligan în piesa „Egoistul” a demonstrat, încă o dată, că talentul este înnăscut şi nu are nimic de-a face cu neputinţa trupului, care cedează primul.