Într-o localitate din Piemont, Italia, la Universitatea de Ştiinţe Gastronomice, fondată de mişcarea Slow Food, studiază un număr de peste 300 de studenţi veniţi din lumea întreagă hotărâţi să promoveze “o alimentaţie durabilă şi de calitate”. Situat în apropiere de Alba, “capitala” trufei albe, acest campus este adăpostit de comuna Bra, care este sediul mişcării ecologiste-gastronome fondată în 1986 de Carlo Petrini. Având drept simbol un melc, Slow Food, care numără 100.000 de membri din 132 de ţări, luptă împotriva uniformizării gustului şi pentru promovarea unei gastronomii care respectă mediul şi tradiţiile locale.

În impozanta clădire care datează din secolul al XIX-lea, construită de familia regală de Piemont-Sardinia, care adăposteşte Universitatea, nu sunt nici cuptoare şi nici crătiţi. Studenţii nu vin aici pentru a deveni bucătari şefi, ci gastronomi, care pot lucra în toate domeniile agroalimentare de calitate: producţie, distribuţie, promovoare şi comunicare. Universitatea a fost creată în 2004 după un concept al lui Carlo Petrini, potrivit căruia gastronomia este o ştiinţă, insistând pe componentele afective, culturale şi umane fără de care nu se poate înţelege valoarea alimentaţiei, potrivit directorului universităţii, Valter Cantino.

Printre disciplinele predate se află agronomia, viticultura, biologia, analiza senzorială a alimentelor, istoria bucătăriei şi a vinului, antropologia, marketingul, comunicarea. Studenţii fac, de altfel, cinci călătorii de studiu pe an în Italia sau în străinătate. Fiind vorba de o unitate particulară de învăţământ, costurile sunt destul de ridicate: 13.500 de euro pe an pentru un ciclu de trei ani cu licenţă şi 21.000 de euro pentru masteratul de un an. Aproximativ o treime dintre studenţi beneficiază de burse. Studenţii sunt foarte atraşi de această abordare multidisciplinară. Adepţii acestei mişcări, care promovează agricultura cu impact scăzut asupra mediului, afirmă că, în contextul actualei crize, toată lumea ştie că trebuie să îşi modifice sistemul de alimentare şi să se concentreze mai mult pe economia locală în loc să importe produse din celălalt capăt al lumii.