Dacă eşti învăţăcel într-ale teatrului (licean, student, masterand etc.), actor sau deja actor consacrat nu ai cum să nu fi auzit, citit, conspectat, bodogănit, împrumutat, mulţumit zeilor că există instrumentul „Arta Teatrului”. Adică o carte-instrument, realizată de Michaela Tonitza-Iordache şi George Banu (prima ediţie, intitulată cu sfinţenie şi „Cartea galbenă”, pentru cei care au vreo 40 de ani acum, a fost realizată de Michaela Tonitza-Iordache), roşie ca focul, cu o copertă simplă şi care conţine toate teoriile teatrale ale marilor teoreticieni şi gânditori din această zonă.

Cartea este un must pentru oricine cochetează cu domeniul, indiferent de unghiul de abordare, indiferent că e regizor, luminist, sunetist, scenograf, teatrolog, actor etc. şi indiferent dacă e la stat sau la „particulară”.

Doamna Michaela Tonitza-Iordache, care mi-a îndrumat paşii pe drumul complicat al teatrologiei şi criticii de teatru şi pe care am iubit-o enorm, unul dintre cei mai inspiraţi cercetători şi teatrologi pe care i-a avut România, a realizat fişele teatrografice de-a lungul unei bune perioade a parcursului său profesional şi personal, gândindu-le în aşa fel încât să servească oricărui individ aparţinător comunităţii teatrului, la orice nivel teoretic, şi nu doar teatrologilor.

Aşadar, „volumul cuprinde o prezentare a evoluţiei esteticii teatrale în momentele sale importante, de la începuturi până astăzi, care prefaţează – de fapt – antologia de texte teoretice privind arta teatrului, datorate unor esteticieni, dramaturgi, regizori, actori, decoratori, muzicieni, coregrafi, care au înregistrat, prin scrierile lor, diferite etape şi transformări în dialectica procesului teatral. Cum acest volum este prima încercare la noi de cuprindere sistematică a evoluţiei gândirii estetice despre teatru, autorii lui nu-l consideră exhaustiv, iar în reproducerea textelor ei au avut în vedere alegerea fragmentelor celor mai semnificative şi a autorilor celor mai însemnaţi, care au reprezentat în această evoluţie un pas important prin activitatea lor. (...) Se va vedea, în acelaşi timp, că până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, adică până la apariţia funcţiei regizorale, cea mai mare parte a textelor se referă mai mult la literatura dramatică decât la elementele spectacolului – actor, decor, costum, lumină etc., în vreme ce de la acel moment încoace ponderea preocupărilor esteticii teatrale trece asupra acestora din urmă, la care se va adăuga estetica spectacolului, a regiei.

Totodată, am ţinut seama că, pe lângă publicarea deja în volume independente a multor poziţii teoretice româneşti, au apărut antologii de texte critice şi estetice ale scriitorilor sau oamenilor noştri de teatru, care sunt, prin condiţiile de spaţiu editorial, mult mai complete decât ar fi fost ele în economia volumului de faţă. Cu toate acestea, ni s-a părut indispensabil să propunem un ansamblu de texte româneşti privind, în mod egal, literatura şi scena. Cele mai multe dintre texte au fost traduse acum pentru prima oară (începutul anilor 2000 – n.r.) la noi de L. Cerna (L.C.), Michaela Tonitza-Iordache (M.T.I.) şi George Banu (G.B.), altele, care au apărut deja în volume, au traducătorul menţionat în indicaţia volumului-sursă” – autorii Michaela Tonitza-Iordache şi George Banu, în „Nota la prima ediţie”.

Ediţia a doua a cărţii a fost publicată la Editura Nemira, Bucureşti, în anul 2004.

I se mai spunea – nu mai ştiu acum cât de „religioşi” sunt tinerii din ziua de astăzi – „Biblia” şi îşi avea locul pe noptiera, biroul de lucru, în inimile şi pe buzele tuturor. Şi astăzi, în era în care internetul guvernează atotştiutor, „Arta Teatrului” a doamnei Michaela Tonitza-Iordache rămâne unul dintre cele mai complete şi dragi instrumente de lucru ale tuturor celor din domeniul teatral.

Dacă nu o aveţi, căutaţi-o, cumpăraţi-o, ţineţi-o lângă inimă şi dormiţi cu burta pe ea. Cine ştie ce se poate întâmpla...