Cuvintele sunt neputincioase pentru a descrie momentele de maximă tristeţe prin care au trecut familia, prietenii şi colegii coristului Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”, Cornel Agop, plecat la cele veşnice mult prea repede. La doar 42 de ani, regretatul artist liric, care şi-a găsit sfârşitul în mod absurd, pe stradă, mai avea multe de oferit scenei, căreia i se dedicase mai bine de două decenii, dar şi familiei, care, de sâmbătă, a rămas fără alinare. Iubit şi respectat de toţi colegii şi cunoscuţii pentru blândeţea, optimismul şi profesionalismul său, Cornel Agop a fost aplaudat, ieri, pentru ultima dată, în instituţia pe a cărei scenă fusese aplaudat de sute de ori. De aceea, ieri, la amiază, după slujba oficiată la capela „Casa Albastră”, convoiul funerar s-a oprit, preţ de mai bine de jumătate de oră, în foaierul instituţiei lirice îndoliate, unde, pe catafalc, a fost aşezat sicriul cu trupul său neînsufleţit. Într-o atmosferă de maximă solemnitate, orchestra simfonică a teatrului a intonat mai multe marşuri funebre, iar corul a interpretat, în aceeaşi notă, sensibila rugă „Miserere” din opera „Trubadurul”, de Verdi, urmată de imnul procesional „Sfinte Dumnezeule”.

Cu ochii în lacrimi, colegii - corişti, solişti, plasatoare, personal tehnic-administrativ, directori -, câţiva oameni de cultură ai Constanţei, foşti colegi de şcoală sau prieteni, membri ai comunităţii armene dobrogene, căreia artistul îi aparţinea, dar şi simpli iubitori ai muzicii i-au adus, pe sfâşietoarea cântare din slujba înmormântării, un ultim omagiu: flori şi multe regrete. Cu vocea înecată de lacrimi, directorul TNOB „Oleg Danovski”, soprana Daniela Vlădescu, a susţinut un emoţionant, succint şi elocvent discurs menit să reflecte personalitatea excepţională a regretatului artist. După momentul de tristă solemnitate din care nu au lipsit aplauzele pentru un suflet de artist devotat muzicii, cortegiul s-a îndreptat spre Biserica „Sfântul Gheorghe”, lăsând în urmă teatrul gol şi păreri de rău. Apoi, Cornel Agop a fost condus pe ultimul drum, spre Cimitirul Central, unde, de ieri, îşi doarme somnul de veci.

„A fost un om de foarte bun-simţ, un om delicat”, a spus secretarul literar al Teatrului de Stat, Anaid Tavitian. „A fost un coleg extraordinar. Făcea parte din generaţia celor care ştiau să aprecieze talentul şi făceau cinste scenei. E adevărat că pleacă dintre noi cei mai buni. Era un om extraordinar, care glumea întruna”, a spus soprana Elena Rotari, tristeţea sa fiind împărtăşită de toţi colegii.