O MUNCĂ TITANICĂ E greu, aproape imposibil a vorbi la timpul trecut de pianistul şi profesorul Daniel Sărăcescu. Acest lucru îl spun în unanimitate cei care i-au fost prieteni, colegi de catedră sau de la teatru, elevii şi studenţii, dar şi publicul meloman, mereu fascinat de muzica sa. Daniel Sărăcescu s-a stins fulgerător vineri dimineaţă, când se afla acasă, la vârsta de 50 de ani, în urma unui accident vascular. Apropiaţii şi colegii săi sunt convinşi că munca titanică pe care o depunea i-a grăbit sfârşitul. Întotdeauna a făcut, cu răbdare, profesionalism, fără blazare - de multe ori voluntar -, muzică de înaltă calitate, fiind mai mult decât un pianist corepetitor, un mentor căruia mulţi tineri pianişti şi solişti de operă îi datorează devenirea.

Daniel Sărăcescu a trăit şi a ars intens. În numele muzicii, cu o energie parcă inepuizabilă, el era când conferenţiar la Universitatea „Ovidius”, Facultatea de Arte - al cărei fondator a fost -, când la Teatrul Naţional de Operă şi Balet (TNOB) „Oleg Danovski”, unde era pianist corepetitor, şi la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria” unde, în ultimul timp, era doar colaborator, fie participa la repetiţii pentru serile lirice şi camerale de la Muzeul de Artă.

Sicriul cu trupul său neînsufleţit a fost depus, sâmbătă, în foaierul TNOB, unde i s-au cântat marşuri funebre, dar şi alte piese de suflet. De acolo „a plecat” spre Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, în aplauzele foştilor săi colegi: instrumentişti, corişti, solişti vocali. Slujba de prohodire a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, alături de un sobor de preoţi printre care s-a aflat şi arhidiaconul Ioan Ardealean, coleg de catedră cu Daniel Sărăcescu la Facultatea de Arte. În ciuda condiţiilor meteo nefavorabile, câteva sute de persoane au ţinut să fie alături de Daniel Sărăcescu pentru ultima dată. Înmormântarea a avut loc la Cimitirul Central.

„CEL MAI MARE DEFECT AL LUI DANIEL ERA MODESTIA” „L-am cunoscut pe Daniel Sărăcescu în 2001, când am venit la Facultatea de Arte. Imediat ne-am împrietenit. După 13 ani, nu pot să conştientizez că am pierdut un prieten drag, pe cel mai bun prieten. E greu să vorbesc la trecut despre el (...). Cel mai mare defect al lui Daniel era modestia. Era mult prea modest pentru un om de o aşa valoare. Se spune că niciun om nu e de neînlocuit. Eu pot să spun că Daniel e de neînlocuit ca profesor, prieten şi coleg”, a spus şi decanul Facultăţii de Arte a Universităţii „Ovidius”, conf. univ. dr. Daniela Hanţiu.

CITEA CU UŞURINŢĂ ORICE PARTITURĂ „Daniel Sărăcescu a fost un mare muzician. Citea cu uşurinţă orice partitură, la prima vedere, şi trecea cu o lejeritate de neimaginat de la un gen muzical la altul. Era un extraordinar cunoscător al tuturor regulamentelor şcolare”, a spus, profund întristat, şi compozitorul conf. univ. dr. Dumitru Lupu.

ŞI ÎNGERII TREBUIE SĂ FIE ACOMPANIAŢI „E clar că Gabriel Liiceanu avea dreptate: „Moartea unui prieten este repetiţia generală a propriei morţi”. Nu-mi vine să cred că rămânem din ce în ce mai puţini. Astăzi dispare un pianist, mâine, un trombonist, apoi un balerin, un scenograf. O să ne mulţumim cu un disc pe care să-l ascultăm. Dacă ar fi după putinţa mea, l-aş întoarce acum din drum pe Daniel, pentru că săptămâna viitoare avem recital. În fiecare săptămână, toate afişele erau cu Daniel Sărăcescu. Poate e nevoie de corepetitori şi pe lumea cealaltă, în Rai, şi îngerii trebuie să fie acompaniaţi. Mi-l amintesc alergând de colo-colo, cu braţele pline de partituri. Când să mai trăiască?! A dat din propria sa viaţă câte puţin la fiecare”, a spus trombonistul Valeriu Baran, din orchestra TNOB.

Şi violoncelista Anca Scarlat, la fel ca toţi colegii, îi deplânge dispariţia prematură, vorbind, o dată în plus, despre marea sa calitate de a fi Om: „Daniel Sărăcescu a fost profesorul, colegul şi prietenul meu, un om de o valoare umană rară. Într-o singură zi îi învăţa pe cei mici, învăţa studenţii şi lucra cu profesioniştii. Făcea aceste lucruri zi de zi. Pentru noi, moartea sa e o pierdere irecuperabilă. Zâmbetul lui ne va lipsi”.

„ÎL SIMŢEAM CREÂND MUZICA ŞI POEZIA DE DEASUPRA SUNETELOR, INSPIRÂNDU-MĂ ŞI GHICINDU-MI INTENŢIILE ARTISTICE“ Vestea dispariţiei fulgerătoare a lui Daniel Sărăcescu s-a împrăştiat cu repeziciune şi peste hotare. Tocmai din Düsseldorf, Germania, faimosul bas-bariton George Emil Crăsnaru a trimis un mesaj către familia îndurerată şi către corpul profesoral şi studenţii Facultăţii de Arte: „Acest om a muncit şi a oferit tot talentul său şi forţa sa de muncă cu o modestie şi onoare care, de multe ori, nu au fost apreciate. Am avut onoarea de a-l cunoaşte personal în luna mai a anului 2013, când am susţinut cu el un recital la Muzeul de Artă din Constanţa. (...) În două repetiţii, am descoperit un partener cu care am sperat să mai pot colabora multă vreme. Nu cânta doar sunetele, ci îl simţeam creând muzica şi poezia de deasupra sunetelor cu o mare sensibilitate şi înţelegere, inspirându-mă şi ghicindu-mi intenţiile artistice”, a spus George Emil Crăsnaru, Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ovidius”.