Cultura tomitană a mai suferit o grea pierdere, miercuri, când actorul Eugen Mazilu a părăsit grăbit scena vieţii, lăsând în urmă tristeţe şi lacrimi de neputinţă. Avea 62 de ani, pe care îi împlinise de curând, pe 9 august, şi mai avea încă multe de oferit din generozitatea sa de om şi actor, celor din jur, familiei, prietenilor, colegilor de breaslă şi publicului larg. Cei care au dorit să-i aducă un ultim şi pios omagiu au venit, vineri, în foaierul Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”, fost sediu al „Dramaticului” constănţean, pe care Eugen Mazilu l-a condus cu responsabilitate şi pricepere, în calitate de director, între anii 1985-1990.

În astfel de momente, când cortina a căzut pentru totdeauna, iar spectacolul vieţii s-a sfârşit, pentru colegii de scenă cuvintele devin neputincioase, iar amintirile şi tristeţea cuprind întreaga fiinţă, căpătând gustul amar al lacrimilor. Aceste sentimente le-au încercat şi foştii săi colegi de scenă, cei tineri, care au pierdut un model de profesionalism şi dăruire, dar şi actorii din aceeaşi generaţie, care au pierdut mai mult decât un coleg: un suflet generos, un prieten.

OM ŞI ACTOR DE O GENEROZITATE EXTRAORDINARĂ „Am fost foarte apropiaţi. Am avut o comunicare specială, şi pe scenă, şi în viaţă. Am fost foarte fericită să-l am partener pe scenă şi coleg. M-a ajutat Dumnezeu să am astfel de oameni în preajma mea. Era un om cu sufletul deschis, care ne iubea pe noi, cei mai tineri, şi se dăruia întru-totul în ceea ce făcea. Era un om foarte sincer şi foarte... rar. E o pierdere imensă pentru noi. Dumnezeu să-l ierte!”, a spus, profund marcată de pierderea marelui actor, actriţa Dana Dumitrescu. Buna sa prietenă, Diana Cheregi, şi-a exprimat durerea în câteva cuvinte: „E o pierdere înfiorător de grea, înfiorător de mare. Mi-a fost şi prieten, şi coleg. E nedrept ce s-a întâmplat”.

UN „ROL” PRINTRE CEI BUNI ŞI DREPŢI „A fost un foarte bun profesionist, un actor adevărat. A fost un om bun la suflet, un om săritor şi foarte apropiat de colegi, a jucat în piese clasice, care au ridicat de multe ori sala în picioare la final de spectacol”, a spus directorul general al Teatrului de Stat, Virgil Iosif. „Când moare un actor, moare ceva din cultura unei ţări. Când îţi moare un coleg actor, e şi mai grav, mai ales când ştii exact că este unul care a contribuit la formarea unei generaţii de oameni. Poate s-a eliberat de cele lumeşti şi trupeşti şi cred că va primi un rol foarte important, acolo unde s-a dus, printre cei buni şi drepţi”, a spus şi directorul de producţie al „Dramaticului” constănţean, Bogdan Caragea. „Este unul dintre puţinii actori care m-au impresionat: prin mişcare, prin gentileţe, prin atitudine, prin imagine. Am colaborat la „Piatra din casă”, „Operă pentru viitorii dictatori”. A fost un om care a trăit, a iubit, a jucat cu pasiune. Dumnezeu să-l odihnească!”, l-a evocat, cu tristeţe, şi coregraful Călin Hanţiu.

După o scurtă slujbă religioasă, sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Eugen Mazilu a fost scos din foaierul Teatrului „Oleg Danovski”, în aplauzele celor prezenţi, care au răsunat mult timp după aceea. Convoiul funerar s-a îndreptat după aceea spre traseul stabilit de familie, apoi spre biserica Cimitirului Central, unde a avut loc înmormântarea.