Pictorul Ionel Mătăsăreanu (23 martie 1929 - 9 ianuarie 2015) a fost condus pe ultimul drum, ieri după-amiază, de discipoli, de prieteni artiști, de oameni dragi, care îl prețuiau pe „domnul Ionel”. Membrii comunității bisericii evanghelice, alături de cei doi pastori, au cântat psalmii pe care maestrul îi știa pe de rost și din care cita ori de câte ori avea ocazia. Afară, în fața capelei mortuare de lângă Cimitrul Central, discipolii își evocau în șoaptă maestrul, la fel și apropiații.

„TĂCERE, RĂBDARE ŞI MUNCĂ”, ARTĂ ȘI CREDINȚĂ

„Domnul Ionel, cum îmi plăcea mie să-i spun, îşi asumase singurătatea. Era o singurătate frumoasă, sclipitoare, aşa cum îi erau ochii şi lumea interioară. Dimineaţa, îi plăcea să bea cafea la Vraja Mării, la On Plonge sau la o bodegă minusculă, căreia îi atribuia nemeritata poreclă de „spelunca lui Honore de Balzac”. Pe stradă, un ochi străin vedea un bătrânel deseori voios, uneori necăjit de situaţii sau oameni care-i tulburau inocenţa. În atelier, însă, Ionel Mătăsăreanu devenea pictorul mării, pictorul Constanţei, artistul care a încălzit casele celor ce îl apreciau cu lucrările lui. Ce ironie, căci locuinţa lui nu era încălzită... „Tăcere, răbdare şi muncă” erau coordonatele sale, trasate de cei doi „ghizi” pe care nu i-a părăsit niciodată: arta şi divinitatea. Mi-l imaginez în grădina copilăriei lui, citind din Goethe şi vântul adiind printre pagini. Este una dintre cele mai frumoase amintiri ale sale, o reîntoarcere în trecut la care am avut privilegiul să asist”, a spus o prietenă a artistului, care a dorit să-și păstreze anonimatul.

O STRADĂ SAU O PIAȚETĂ VA PURTA NUMELE MAESTRULUI

„Deoarece maestrul Mătăsăreanu a fost cetățean de onoare al Constanței, ne-am gândit să dăm numele său unei străzi sau unei piațete. A fost un adevărat om de cultură. Nu a fost doar pictor. Cânta foarte frumos și la vioară, a fost și un bun recitator. Recita în original din Baudelaire și Goethe. Ne-am gândit și la o expoziție postumă, la Muzeul de Artă, dar trebuie să vorbim și cu moștenitorii săi”, a spus purtătorul de cuvânt al Primăriei Municipiului Constanța, Liviu Tramudana. La înmormântare a fost prezentă și o nepoată a maestrului, Mădălina Almăjan.

Un discurs emoționant a fost rostit la mormântul lui Ionel Mătăsăreanu de către directorul Muzeului de Artă, dr. Doina Păuleanu, care a evocat și ultima expoziție a maestrului, „Țărmuri însorite”, vernisată pe 15 ianuarie 2014.

Printre cei care l-au condus pe ultimul drum pe Ioan Mătăserean - numele său din buletin, înscris cu litere albe și pe crucea de lemn, ce i-a fost așezată la căpătâi - s-au aflat și doi discipoli ai maestrului, Ina Iordan și Gheorghe Caruțiu.   „Maestrul are o operă vastă, lasă multe lucruri frumoase în urma lui. Ar fi frumos ca forurile locale și oamenii din cultura locală să-i tipărească un album, ca Ionel Mătăsăreanu să rămână în conștiința publicului. Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o de la maestru a fost aceea de a-mi insufla dragostea de a picta. De aceea îi port un veșnic respect”, a spus pictorul Gheorghe Caruțiu.

„Am învățat să fac acuarelă de la maestrul Mătăsăreanu. În prezent, acuarela îmi e cea mai dragă. Era un profesor inimos, care dorea întoteauna să știm totul de la A la Z. Ne exemplifica el însuși. Avea o memorie extraordinară. Ne știa pe toți după nume. A venit la ultimele întâlniri pe care le-am organizat. Mie, de exemplu, îmi spunea Ioana Iliescu, deși demult nu mă mai cheamă așa”, a spus Ina Iordan, căreia pictorul Ionel Mătăsăreanu i-a fost profesor din clasa a V-a până la finalul Liceului de Arte din Constanța.

Născut pe 23 martie 1929, la Oravița, Ionel Mătăsăreanu a trecut la cele veșnice zilele trecute. Trupul său neînsuflețit a fost găsit, sâmbătă, în locuința-atelier din Peninsulă, acolo unde a pictat, a cântat la vioară și a recitat din poeții lui favoriți, printre care și Eminescu.