În urmă cu 26 de ani, o tânără, proaspăt absolventă a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, venea la Constanţa, pentru a îmbogăţi repertoriul Teatrului Dramatic - secţia Păpuşi. Se numea Mona Chirilă, avea 26 de ani, trei copii - două fete gemene, Ioana şi Cătălina, şi pe Mihai - şi „o tolbă” plină cu talent şi inventivitate. La malul mării, unde s-a simţit... acasă, Mona Chirilă a stat până în 1994, fiind regizor la Teatrul Dramatic, secţia Teatru de Păpuşi, din 1987 până în 1994 şi şef de secţie la Teatrul de Păpuşi Constanţa, între anii 1991-1994.

PALMARES Din păcate, despre Mona Chirilă (Mona Marian, după divorţul de regizorul şi scenaristul Tudor Chirilă) se vorbeşte, de luni, la timpul trecut. Regizoarea a părăsit această lume la numai 52 de ani, după o cumplită suferinţă. Colegii de la Constanţa au numai cuvinte de laudă la adresa talentatei regizoare care, din anul 2005, conducea destinele Teatrului de Păpuşi „Puck” din Cluj. În urma ei rămân amintirile celor care au cunoscut-o, dar şi premiile obţinute. Astfel, dintre cele şapte spectacole pentru copii montate la malul mării, cinci au primit mai multe premii naţionale şi internaţionale, pentru cea mai bună regie, cel mai bun spectacol sau pentru originalitate. Este vorba despre „Ivan Turbincă”, „Fetiţa cu chibrituri”, „Capra cu trei iezi”, „Făt-Frumos din lacrimă” şi „Păstoriţa şi hornarul”. Mona Chirilă a mai montat pentru Teatrul Dramatic Constanţa, în anul 1989, „Trăsura la scară”, iar în 2002 a montat, la Teatrul pentru Copii şi Tineret, spectacolul „Prafurile vrăjitoarei”.

„PRIETENII MEI DIN CONSTANŢA: TALENTAŢI, ENTUZIAŞTI ŞI GĂLĂGIOŞI” „Mă gândesc cu nostalgie, cu o adâncă tandreţe, la prietenii mei din Constanţa: prietenii mei talentaţi, entuziaşti. Mă gândesc şi la anii în care am condus Teatrul de Păpuşi din Constanţa, când am aflat că un director nu poate impune un climat de deplină pozitivitate cu: o curiozitate excesivă, un ton imperativ-patetic, un discurs pompieristic (...), cu o arătare diavolească (...), cu maxilarele încleştate”, spunea Mona Chirilă.

„Mona Chirilă era o ardeleancă venită în Constanţa, iar în primele luni, spunea că cei din zona aceasta sunt foarte vorbăreţi şi foarte gălăgioşi. Apoi, după ce a plecat de aici, când mai vorbeam la telefon, îmi spunea că îi e dor de noi, dobrogenii, aşa obositori şi gălăgioşi cum suntem (...). Mona a făcut nişte spectacole care au marcat estetica teatrului de animaţie”, a mărturisit consultantul artistic al Teatrului de Stat, Anaid Tavitian.

O REGIZOARE EXTRAORDINARĂ „Am fost coleg de facultate cu Mona Chirilă. A fost o regizoare extraordinară, talentată, un om deosebit care s-a luptat până în ultima clipă cu o suferinţă îngrozitoare”, a spus şi directorul Teatrului pentru Copii şi Tineret „Căluţul de mare”, Lică Gherghilescu. Mona Chirilă era una dintre regizoarele preferate ale scenografei Eugenia Tărăşescu-Jianu, constănţeanca mărturisind că se înţelege „din priviri” cu colega şi prietena sa Mona.

Pe 17 august, Mona Chirilă (Carmen Monica Marian-Chirilă, cum şi-a scris numele în CV) împlinise 52 de ani. Regizoarea va fi înmormântată astăzi, la Cluj.