Membrii Careului Artelor „Amfora”, din cadrul Cercului Militar Constanţa, au rămas fără preşedinte şi fără unul dintre cei mai valoroşi colegi, odată cu trecerea la cele veşnice a lui Nicu Grigoraş. Acesta s-a stins din viaţă miercuri noapte, la 59 de ani - peste aproape o lună ar fi schimbat prefixul -, după ce a încetat să se mai lupte cu boala pe care a descoperit-o în decembrie anul trecut şi care l-a mistuit rapid. Sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Nicu Grigoraş este depus la casa mortuară a Bisericii „Sfântul Nicolae”, din cartierul constănţean Coiciu, unde sâmbătă, de la ora 11.00, va avea loc slujba de prohodire, după care creatorul de goblen va fi înmormântat la Cimitirul Central.

AFECŢIUNE MISTUITOARE, DESCOPERITĂ TARDIV Colegii de la „Amfora” spun că Nicu Grigoraş nu ştia nimic despre afecţiunea sa până în decembrie, când a fost la un control medical. Însă ceea ce părea a fi o banală răceală i-a adus moartea. „La începutul lui decembrie, se simţea rău. A început să meargă de la un cabinet medical la altul. După o radiografie, i s-a găsit ceva la plămâni. La puţin timp după aceea, când a simţit că este ceva grav, deşi medicul şi familia i-au ascuns acest lucru, s-a supărat foarte tare şi a făcut un preinfarct. A fost şi la Spitalul Militar Central din Bucureşti, în urmă cu şase săptămâni. Trebuia, zilele acestea, să se ducă din nou”, a spus colega sa de la secţia Goblen, Tina Milea, care îi este şi colegă, dar şi vecină, la doar trei minute distanţă.

„CA ARTIST, TINDEA SPRE PERFECŢIUNE” Membru al asociaţiei tomitane de artişti amatori din anul 1995, Nicu Grigoraş a fost ales, în decembrie 2013, preşedinte al „Amforei”, după ce, timp de mai bine de un an de interimat, a câştigat respectul colegilor datorită profesionalismului cu care s-a ocupat de destinele „Amforei”. „Îşi dorea să dea asociaţiei viaţa de altădată”, a spus colega sa de la secţia Goblen, Tina Milea.

„Ca artist, tindea spre perfecţiune şi cred că a şi atins-o. Era un om altruist, tot ceea ce ştia împărtăşea şi celorlalţi. Era un familist desăvârşit. Îşi iubea foarte mult nepoatele. Era un om fără vicii, nu a fumat niciodată”, a mai spus Tina Milea, cea care, fiind membră a „Amforei” din anul 1987, l-a îndrumat pe colegul său să se alăture asociaţiei, în anul 1995.

„Era un om integru, era dintr-o bucată. Toată lumea îl aprecia. Cu toţii ne-am pus nădejdea în el. Ca preşedinte al „Amforei”, era foarte implicat”, a spus Vasilica Pop, fost preşedinte al „Amforei”.

„CONTEMPORANUL DE PESTE 400 DE ANI AL LUI COLBERT“ Ca membru al Amforei, Nicu Grigoraş a desfăşurat o intensă activitate expoziţională atât cu „personale”, cât şi ca participant la expoziţiile de grup. Referitor la tehnica sa, reputatul critic de artă constănţean Florica Cruceru remarca: „Dacă, prin absurd, ar reapărea un lucrător de goblen din perioada lui Colbert, ar fi el însuşi impresionat de păstrarea punctului, a fineţii lui, de către „contemporanul de peste 400 de ani“ (n.r. - Nicu Grigoraş), contemporan în sensul preocupării - adică lucrător de goblen”.

BIOGRAFIE Nicu Grigoraş s-a născut la 6 aprilie 1954, în Drăguşeni, judeţul Suceava. A debutat în anul 1983, la Expoziţia Republicană de la Timişoara, unde a obţinut Premiul I la secţiunea Goblen, adjudecat şi trei ani mai târziu. Laureat al ediţiilor 1985, 1987 şi 1989 ale Festivalului Naţional „Cântarea României“, Nicu Grigoraş a fost distins cu Premiul special al juriului la Salonul interjudeţean de peisaj de la Constanţa (1986), cu Premiul I la ediţia din 1987 a manifestărilor „Arthur Verona“ de la Dorohoi şi cu Premiul de Onoare al Salonului de peisaj „Lucian Grigorescu“ de la Medgidia (1988).