Scriitorul constănţean Valeriu Cuşner, pe numele său real Valeriu Cuşnerenco, a încetat din viaţă, duminică, 21 februarie. Cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu sunt aşteptaţi, astăzi, de la ora 11.00, la Cimitirul Central, la ceremonia de înmormântare. Peste o lună, pe 22 martie, scriitorul ar fi împlinit 73 de ani. „Ştiu! Nu m-aţi înţeles/de ce mă căţărăm spre stele/când încercam s-ajungă/ ca din puţinul cules/s-adaug luminii încă o undă” este motto-ul cu care Valeriu Cuşner îşi întâmpina cititorii pe site-ul personal.

„Ce poţi să spui atunci când un prieten pleacă de lângă tine? Că a fost un catalizator al atmosferei literare? Cui mai foloseşte? A fost un om deosebit, pe care îl vom dori alături de noi şi vom purta tristeţea în suflet pentru că nu mai are cum să ne fie alături ! Poate doar atunci când noi vom fi lângă el! Dumnezeu să te odihnească Valeriu Cuşner”, a spus sociologul Constantin Lămureanu, afectat de moartea prietenului său.

Valeriu Cuşner s-a născut la 22 martie 1937, la Constanţa, şi a urmat cursurile Liceului „Mircea cel Bătrân”, în anul 1954. În 1960 a absolvit Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic Iaşi, lucrând, apoi, ca inginer proiectant în Constanţa. În perioada 1952-1960 a practicat fotbalul de performanţă. În 1970, Cuşner a făcut parte din grupul de scriitori liberi, condus de poetul Radu Crişan. „Scriu pentru că exist. Scriu ca să mă eliberez. Exist pentru că scriu. Simt că poezia are un efect catalizator asupra zilelor ce le am de trăit. Descopăr, în mine, adâncuri neexplorate, sentimente înălţătoare cărora le prind aripi, că îmi trăiesc restul vieţii într-o altă lumină, că nu mă poate ajuta nimeni şi că trebuie să-mi inventez singur viitorul”, mărturisea Valeriu Cuşner.

Scriitorul a debutat editorial târziu, abia în urmă cu nouă ani. Primului volum de versuri, „Pândar de vise” (2001, Editura Metafora), i-au urmat „Joc de nenoroc” (2004, Editura FIME) şi „Împuşcaţi-i pe poeţi! (2005, Editura Ex Ponto). În 2007, Valeriu Cuşner a publicat tomul de critică literară „Cronici discursive” (2007, Editura Tomis), iar anul trecut, i-a apărut primul volum de proză, „Timpul zero” (Editura Junimea). Despre scriitura sa au vorbit critici precum: acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici, Alina Beiu-Deşliu, Ion Roşioru, Romulus-Iulian Olariu, Viorica Răduţă, Mircea Ioan Casimcea, Emilian Marcu, Maria Pop şi Constantin Miu.