Arheologii europeni au descoperit rămăşiţele membrilor unei familii - o femeie, un bărbat şi cei doi copii ai lor - într-un mormînt din Germania ce datează din anul 4.600 î.Cr. Analiza ADN le-a permis cercetătorilor să determine cu certitudine că este vorba de o familie, formată din mamă, tată şi cei doi fii ai lor, în vîrstă de 8-9 ani, respectiv 4-5 ani. Această descoperire reprezintă cel mai vechi indiciu de genetică moleculară prelevată vreodată de la o structură familială. ”Stabilind o legătură genetică între cei doi adulţi şi cei doi copii ai lor, înmormîntaţi împreună, am demonstrat prezenţa unei structuri familiale clasice în perioada preistorică, în Europa Centrală”, a explicat arheologul Wolgang Haak, de la Universitatea din Adelaïde, coordonatorul acestui studiu. ”Cu toate acestea, nu poate să dovedească faptul că structura familială de bază ar fi un model universal sau că ar fi cea mai veche instituţie din cadrul comunităţilor umane”, a adăugat Haak.

Descoperirea de la Eulau, în landul Saxonia, se alătură alteia, făcută în 2005: o serie de morminte neobişnuite, mai ales prin prisma atenţiei acordate corpurilor înainte de a fi înmormîntate, au declarat cercetătorii. În total, au fost descoperite 13 cadavre, toate fiind îngropate simultan. Ceea ce intrigă cel mai mult este modul în care acestea au fost dispuse în groapă, cercetătorii considerînd că amplasarea lor reflectă, de fapt, relaţiile pe care defuncţii le-au avut între ei în timpul vieţii. Mai multe perechi de schelete au fost descoperite îngropate, faţă în faţă, cu braţele sau mîinile unite. Toate mormintele conţineau şi schelete de copii, începînd de la sugari şi pînă la persoane de 10 ani, dar şi adulţi cu vîrste peste 30 de ani.Ca un detaliu interesant, cercetătorii specifică faptul că nu au fost descoperite schelete de adolescenţi sau de adulţi tineri. Multe dintre oase prezintă urmele unor răni, ceea ce indică faptul că victimele au suferit de pe urma unor agresiuni violente. Una dintre femei a fost lovită de un proiectil din piatră ce a fost descoperit între vertebrele ei, iar o alta a suferit de pe urma unei fracturi craniene. Multe dintre corpuri prezentau urmele unor răni defensive, la nivelul antebraţelor şi mîinilor.

Cercetătorii au folosit în analiza lor tehnici de antropologie, arheologie şi genetice, putînd astfel să facă lumină asupra organizării sociale din cadrul comunităţilor umane din neolitic. ”Am măsurat nivelul izotopului de stronţiu din dinţii lor, care ne indică locul în care aceşti indivizi au copilărit şi crescut”, a explicat Hylke de Jong, unul dintre cercetătorii implicaţi în acest proiect, de la Universitatea din Bristol (Marea Britanie). Stronţiul este absorbit din hrană şi depozitat în dinţi, pe măsură ce aceştia cresc. ”Putem să aflăm relativ uşor proporţia izotopilor de stronţiu în geologia diferitelor regiuni din zonă şi să stabilim în acest fel în ce loc a crescut fiecare individ”, a explicat de Jong. Alistair Pike, arheolog la Universitatea din Bristol, co-director al acestui proiect, a precizat că analiza izotopilor de stronţiu a relevat faptul că femeile îşi petrecuseră copilăria în regiuni diferite faţă de cele în care au crescut soţii şi copiii lor. Acest detaliu dovedeşte existenţa căsătoriilor în afara propriilor comunităţi şi faptul că nevestele îşi urmau soţii. În acest fel se evitau alianţele consangvine şi se întăreau legăturile cu celelalte comunităţi umane.