Dispreţuite de comunitatea pe care încearcă s-o slujească, umilite de statul care ar fi trebuit să-i protejeze şi abandonate de societate, în ultimii ani, cadrele didactice din România (profesorii care au practicat şi practică această meserie cu dăruire, care se pregătesc constant şi care pun interesul copiilor pe care-i educă mai presus de al lor) s-au văzut nevoite să-şi caute un alt drum în viaţă. Potrivit unei analize realizate de specialiştii Econtext.ro, în perioada 1996 - 2011, au ieşit din sistemul de învăţământ românesc nici mai mult nici mai puţin de 65.768 cadre didactice. Dacă luăm în considerare faptul că un oraş mai mic, cum ar fi Medgidia, are aproape 43.000 de locuitori, numărul profesorilor care au părăsit Educaţia în 15 ani este enorm. Mai grav este faptul că fenomenul nu pare să se amelioreze. Potrivit inspectorului şcolar adjunct din cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Constanţa, prof. Mircea Vrană, numai la nivelul judeţului nostru, înaintea începerii anului şcolar 2012-2013 au fost depuse aproape 15 cereri de renunţare la post din partea unor cadre didactice care obţinuseră catedre în localităţi din mediul rural. Pe lângă acestea, au mai fost situaţii în care profesorii, pur şi simplu, nu s-au mai prezentat la unitatea de învăţământ pentru a-şi ocupa postul. Aşa se face că, în prezent, în câteva unităţi de învăţământ, directorii au fost nevoiţi să caute înlocuitori pentru ca orele să se desfăşoare în mod normal.

SALARII DE MIZERIE Deciziile profesorilor care au ales altă cale în viaţă nu sunt deloc surprinzătoare dacă luăm în calcul salariile pe care sistemul de învăţământ le oferă. Potrivit grilelor de salarizare stabilite prin lege, care ne-au fost puse la dispoziţie de reprezentanţii Sindicatului Liber al Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar (SLSIP) Constanţa, în 2010 (înaintea reducerilor salariale cu 25%), salariul net (bani în mână) maxim pe care un cadru didactic îl putea primi (fără gradaţia de merit, care este obţinută doar de 3% din personalul didactic şi fără sporul pentru dirigenţie) era de 1.811 lei, în cazul în care avea cel mai înalt nivel de pregătire (gradul didactic 1) şi peste 40 de ani de vechime. Salariul tinerelor cadre didactice, aflate la început de drum, era cuprins între 703 (învăţători/educatori) lei şi 749 lei (profesorii debutanţi cu studii superioare de lungă durată - ciclul licenţial de patru ani sau licenţă plus master pentru sistemul Bologna). În cazul în care catedra pe care o ocupau era situată în mediul rural, atunci ei trebuiau să dea între 300 şi 500 de lei, lunar, pe transport, pentru a putea face naveta. Potrivit liderilor sindicali, lipsa profesorilor bine pregătiţi se va resimţi în următorii ani. „Situaţia din Educaţie va deveni cu adevărat dramatică peste trei - patru ani, când cadrele din garda veche vor ieşi la pensie. Cu câteva mici excepţii, nu avem cadre performante care să vină în locul lor. Cei care aleg acum să intre în Învăţământ sunt cei care nu au reuşit să intre la Medicină, la Drept sau la alte specializări. Uitaţi-vă la notele de la titularizare din ultimii ani. După cum am mai spus, sunt şi excepţii, dar majoritatea sunt slab pregătiţi”, a declarat preşedintele SLSIP, prof. Ioana Purcărea.