Wiesbaden, capitala landului Hessa, se transformă, în fiecare an, timp de o săptămână, într-o capitală a filmului est-european. A 20-a aniversare a căderii Comunismului în estul Europei este celebrată în mod original în cadrul goEast - Festivalul Cinematografiilor din Centrul şi Estul Europei. Nu trebuie să ne aducem aminte numai de privaţiunile fostului regim, ci şi de simţul umorului cu care erau spuse, printre cuvinte, adevăruri care astfel scăpau de cenzură.

Simpozionul susţinut de Oksana Bulgakova, expert în cinematografia est-europeană şi directoarea Institutului de Studiu al Filmului din cadrul Universităţii Johannes Gutenberg din Meinz, ne readuce aminte scopul nobil al „comediei socialiste\". Desfăşurat sub titulatura Râsul eliberator - O scurtă istorie a Umorului în Filmul Est-European, simpozionul explorează puterea subversivă exercitată de comedii în societăţile comuniste şi post-comuniste. Vor fi proiectate lungmetraje realizate din 1969 şi până în 2003, satire ale sistemului în criză sau în tranziţie în care individul duce o absurdă căutare a sensului vieţii în care s-ar pierde frustat şi neîmplinit, dacă nu s-ar detaşa prin simţul umorului, cu toate notele sale, de la frivolitate la pamfletul social sau politic.

Comedia a avut o poziţie ingrată în toate regimurile comuniste. Anticipând că ar putea fi cu uşurinţă deturnată de la înaltele învăţăminte dogmatice, în anii 1920, în Rusia Sovietică s-a dezbătut chiar cu ardoare dacă satira cadra cu obiectivele nobile ale socialismului. A fost nevoie de intervenţia personală a lui Stalin, care l-a apărat pe Grigory Alexandrov, cel mai popular regizor de comedii din anii 1930, de acuzaţiile grave care i se aduceau de a fi copiat frivolităţile Hollywood-ului. Astfel, comedia nu şi-a văzut existenţa periclitată în toate statele fostului bloc comunist, chiar dacă multe filme de gen au căzut în continuare victime cenzurii sau au fost desfiinţate de critici zeloşi, care le-au catalogat, nu de puţine ori, „divertisment burghez\".

De mai bine de 40 de ani, în Occident, o nouă ştiinţă, gelotologia, a fost dedicată studiului râsului şi efectului pe care îl are asupra organismului asociat cu procese musculare şi chimice. Specialiştii în gelotologie s-au ghidat după zicala „Un zâmbet pe zi ţine departe doctorul\" şi am aflat de la an la an, după studii şi analize minuţioase, că râsul este cea mai bună terapie împotriva agresivităţii, ajută digestia, oferă protecţie împotriva răcelii şi diabetului, coboară tensiunea arterială, stimulează celulele anti-tumorale şi reduce riscul de infarct. În anii Comunismului, comedia din estul Europei nu avea habar de gelotologie, dar, cu siguranţă, a îmbunătăţit viaţa spectatorilor într-o perioadă plină de privaţiuni. Aşa se explică, de exemplu, şi popularitatea unor comedii din seria „B.D. la munte sau la mare\" sau „Nea Mărin Miliardar\", la 20 de ani de la schimbarea regimului printre spectoriii români. Râsul ne ajută să ne obişnuim cu brutalitatea timpurilor noi şi ne previne să nu cădem nici în greşeala de a glorifica timpuri de false realizări măreţe.