Un studiu, primul de acest tip, realizat de o echipă coordonată de specialiştii Şcolii de Igienă şi Medicină Tropicală din Londra, pe 1,9 milioane de persoane din 31 de ţări, peste 20 din Europa, SUA, Canada, Australia, Japonia, Brazilia, Algeria şi Cuba, a scos în evidenţă faptul că rata de supravieţuire a bolnavilor de cancer variază de la o ţară la alta. De exemplu, în SUA se înregistrează cele mai bune procentaje, mai ales în rîndul populaţiei albe. Cercetătorii au comparat rata de supravieţuire de cinci ani în cazurile de cancer mamar, de colon, rectal şi de prostată, în perioada 1990 - 1994.

La nivel general, luînd în considerare toate tipurile de cancer, cea mai bună rată de supravieţuire a fost înregistrată în America de Nord, aceasta fiind urmată de Australia, Japonia şi Europa Occidentală. Rata de supravieţuire cea mai mică s-a înregistrat în Algeria, unde a putut fi studiată doar regiunea Setif, reprezentînd 300 de cazuri de cancer, Brazilia, unde doar două regiuni, respectiv 1.723 de cazuri, au putut fi studiate şi în Europa Orientală. În ceea ce priveşte cancerele mamar şi la prostată, cele mai mari rate de supravieţuire s-au înregistrat în SUA. Japonia se situează pe primul loc în ceea ce priveşte durata de supravieţuire a bărbaţilor de la diagnosticarea cu cancer colorectal, Franţa fiind pe primul loc în ceea ce priveşte cancerul colorectal la femei. Rata de supravieţuire de cinci ani variază de la 11,4%, pentru bărbaţii cu cancer de colon, la 38,8% pentru cancerul mamar. În SUA, cifrele merg de la 56,4%, pentru bărbaţii cu cancer rectal, la 91,1% pentru bolnavii de cancer la prostată. În Franţa, rata de supravieţuire merge de la 52,8%, pentru bărbaţii bolnavi de cancer rectal, la 79,8% pentru bolnavele de cancer mamar.

Variaţiile sînt mai semnificative între ţările din Europa Occidentală, cu mai puţin de 40% pentru cancerul la prostată în Danemarca şi 80% pentru acelaşi tip de cancer în Austria. În SUA, rata de supravieţuire a bolnavilor de culoare este semnificativ mai scăzută decît a pacienţilor albi, cu o diferenţă de 7% pentru cancerul la prostată şi de 14% pentru cel mamar. Cercetătorii cred că aceste divergenţe se explică, probabil, din cauza diferenţelor de acces la diagnostic şi tratament şi de investiţii în domeniul sănătăţii.