Rata sărăciei a crescut în România cu cinci procente în perioada 2005 - 2008, în care a fost înregistrată creştere economică, ţara noastră fiind printre statele care cheltuie cel mai mic procent din PIB cu protecţia socială, potrivit unei analize făcute de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC). Potrivit datelor prezentate de FDSC, 23% din populaţia României trăia în sărăcie relativă în 2008, faţă de 21% în Bulgaria, 20% în Spania, Lituania şi Grecia, 19% în Marea Britanie, Estonia şi Italia sau nouă la sută în Cehia. “Rata sărăciei după transferuri sociale a crescut în perioada 2005-2008 de la 18, la 23%”, a declarat Ancuţa Vameşu, reprezentant al FDSC. Din analiza făcută rezultă că România este unul dintre statele membre UE care cheltuie cel mai mic procent din PIB (12,8%) cu protecţia socială faţă de media UE, de 25,2%, ponderea cheltuielilor în acest domeniu scăzând în perioada 2005-2008 de la 13,2, la 12,8%. De asemenea, pentru servicii în domeniul protecţiei sociale sunt alocate doar 0,26% din fonduri, restul fiind pentru prestaţii. Ancuţa Vameşu a precizat că şi cheltuielile de ocupare sunt mici, numai 0,037 la sută din PIB fiind cheltuit cu servicii de ocupare, de cinci ori mai puţin decât media europeană de 0,193 la sută în 2007. “România cheltuie de trei ori mai mult cu măsurile pasive decât cu cele active faţă de media europeană, care este de 2,16 ori”, a mai spus reprezentanta FDSC. Potrivit datelor centralizate, în prezent există furnizori de servicii sociale acreditaţi în 998 de localităţi din România, distribuţia teritorială a acestora fiind inegală. Doar 31 la sută din localităţile din România au un serviciu social acreditat. Potrivit FDSC, printre punctele slabe ale sistemului de protecţie socială se numără lipsa unei corespondenţe, din punct de vedere calitativ şi cantitativ, între resursele materiale şi umane disponibile şi necesarul de servicii adaptate nevoilor beneficiarilor, fragmentarea sistemului de servicii sociale la nivel central, printr-o construcţie instituţională autonomă, pe categorii de beneficiari sau măsuri care nu încurajează serviciile integrate, dar şi lipsa de experienţă, la nivel local, în redactarea documentelor strategice şi a unui management performant.