Cunosc un individ căruia îi place să facă tot timpul pe răţoiul. Este rolul lui preferat. Când e rost de un caft, pe care este evident că nu vrea să-l rateze, se aruncă iute cu ciocul în faţă, făcând pe viteazul. În astfel de situaţii colerice, poate fi potolit doar cu un “spray cu miros de varză călită”. Raţa pe varză reprezintă coşmarul definitoriu al individului cu pricina. Cum era de aşteptat, a produs deranj mare şi în politică. În campania electorală, de pildă, a făcut pe răţoiul în toate cele ce sunt… Când îl întreba lumea de efectele crizei mondiale, dumnealui se dădea pe spate de râs. “Care crizăăăă? Sunt bazaconii, fraierilor!” Rar mi-a fost dat să aud un răţoi hăhăind în gura mare! De la “Titanic” încoace nu am mai auzit de un asemenea fenomen! În general, glasul răţoiului, atunci când nu este iritat de lauda de sine, care nu miroase a bine, e dulce pe un fond cu miros de varză călită. La prima vedere, răţoiul este jucăuş. De foarte multe ori, în funcţie şi de starea sufletească personală, răţoiului îi place să se joace de-a marinarul. În acest scop, şi-a procurat recuzita necesară, inclusiv o pipă autentică de pe un vapor. Cât timp i-a suflat vântul în pânze, răţoiul ne-a făcut tot felul de demonstraţii de putere. După ce a fost instalat într-o importantă funcţie de conducere, toată lumea se aştepta să treacă direct la treabă. Da’ de unde? Pe nepusă masă, s-a declarat răţoi jucător, ceea ce, până acum, la noi, la un nivel înalt, nu s-a mai pomenit. Cu funcţia nu te joci! Răţoiului îi place să întindă râma intrigilor de tot felul. Cu un talent ieşit din comun, în materie de îmbârligături, a fost la un pas să determine încăierarea partidelor între ele. Răţoiul este un tip fudul. Deşi, în ultima vreme, a dat rateuri, se încăpăţânează să ne vorbească de pe poziţia de mare salvator al naţiunii. Nici chiar aşa! Din câte ştiu, răţoiul nu a urmat cursurile la zi de la “Salvamar”! Răţoiul din politică ştie că, în ziua de astăzi, într-o anume conjunctură, poate sfârşi pe un platou cu varză călită, singurul final disponibil în condiţii de ceaţă naţională. În politică, de-a lungul timpului, s-au perindat tot felul de răţoi. Praful s-a ales de ei! Cum să spun, nu au lăsat nimic în urma lor! Când au intrat în politică, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori, nu aveai loc de ei. “De ce nu se circulă?” “Păi, domnule, a venit răţoiul cutare şi nimeni nu are voie să mişte în front!” Îmi amintesc de răţoii care ne-au promis marea cu sarea. Desigur, în bătaie de joc, pentru că, din cauza lipsurilor de tot felul, populaţia ţine un regim forţat. A scăpat de un regim şi a dat de altul! Unde sunt răţoii portocalii? De ce s-au ascuns? La început, s-a zis că avem de-a face cu o specie pusă pe fapte mari. Aiurea. S-a ales praful de ţărişoara asta! Din când în când, iese la raport câte un răţoi spălăcit, fără chef de vorbă, care se căzneşte să ne explice de ce ne-a minţit în privinţa crizei. Răspunsul îl ştim cu toţii. Răţoii portocalii nu au vrut să piardă alegerile. Nu s-au gândit că, acţionând precum raţa prin apă, ne vor lăsa cu ochii în soare. Unii dintre cei cu spaima verzei călite în cap au înţeles că a venit timpul să facă, virgulă, ciocul mic. Chiar dacă se mai află la Putere, răţoiul fudul ar trebui să aibă bunul simţ să nu mai măcăne! A trecut vremea lui.