Nu ştim exact ce fac colegii de la „The Telegraph“, dar par că au o privire uni-inspirat-direcţionată. Spunem asta deoarece atacul cibernetic despre care vorbesc şi care a avut loc acum câteva zile nu a lovit doar Ucraina (ca să iasă un articol cu „Un atac cibernetic asupra oricărui stat membru al NATO va atrage Articolul 5 - clauza de apărare colectivă a NATO”, adică o potenţială ofensivă armată, adică Rusia este rea şi Ucraina este bună şi a fost lovită de răii de ruşi), ci şi România şi Rusia, precum şi, la nivel mai redus, alte ţări ale planetei.

Aşadar, atacul a paralizat mai multe instituţii şi companii din mai multe ţări, dar în principal din cele trei menţionate. Potrivit sursei citate, atacul cibernetic de acum două zile se pare că era menit să provoace haos, nu să aducă profit autorilor săi. Oficiali ucraineni au arătat spre Rusia, care a mai fost acuzată de astfel de acțiuni, la Kiev. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că membrii Alianței au căzut de acord, anul trecut, că poate fi invocat Articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic și în cazul atacurilor cibernetice, la fel ca în cel al atacurilor militare convențiale, și a promis mai mult ajutor Ucrainei, pentru a crește capacitatea de apărare în fața acestor atacuri. „Atacul din luna mai și cel de săptămâna aceasta subliniază importanța apărării noastre cibernetice și exact asta facem”, a spus Stoltenberg, la Bruxelles. „Ne pregătim mai mult, facem schimb de bune practici și tehnologie și lucrăm mult mai mult și mai apropiat cu aliații”, a spus el. „NATO ajută Ucraina în acest domeniu și a stabilit un fond pentru a finanța programe care să-i ajute pe ucraineni să-și îmbunătățească apărarea cibernetică. Vom continua să facem asta, este important”, a spus el.

Dacă Ucraina stă după NATO să o ajute, ne-am liniştit. Chiar astăzi, joi, 29 iunie, Bruxelles-ul recunoştea că UE (în speţă statele care fac din parte din NATO - n.r.) nu este deloc pregătită pentru astfel de atacuri cibernetice şi că ar trebui să pună deoparte vreun milion de euro pentru a investi în apărare. Vă daţi seama cam cât de departe sunt europenii cu pricina de adevărata realitate.

Cum arată, în fapt, „adevărata realitate” cibernetică

Această „adevărată realitate” poartă numele de GoldenEye şi este o versiune îmbunătăţită a virusului WannaCry. Golden Eye îţi blochează calculatorul şi îl şi închide pentru recompensă, nu afectează doar câteva documente, precum predecesorul. Mai mult, tot spre ştiinţa colegilor de la „The Telegraph“, GoldenEye a lovit, acum câteva zile, în întreaga lume, cele mai afectate ţări fiind însă cele trei menţionate mai sus. De ce acestea şi nu altele? Este simplu. Zilele trecute, reprezentanţi ai SRI declarau senini, în spaţiul public, că în România nu există o legislaţie care să oblige firmele şi instituţiile să anunţe că au suferit astfel de atacuri cibernetice. Ceea ce înseamnă şi că respectivele entităţi nu sunt obligate să se apere. Ceea ce mai înseamnă că respectivele entităţi au o reţea informatică uşor de spart. Aşadar, nu e de mirare că în Europa de Est atacurile cibernetice au făcut cele mai multe victime. Câţi dintre directorii de instituţii sau patronii pe care îi cunoaşteţi au cumpărat kit antivirus? Pentru asta ar trebui să aibă şi un Windows cu licenţă etc. şi intrăm în alte discuţii care nu-şi au locul aici.

Un alt virus care face acelaşi lucru ca şi GoldenEye se numeşte Petya. El a avut drept victime o fabrică de ciocolată din Australia, Cadbury’s, şi cel mai mare port din India, potrivit sursei citate, care în felul acesta îşi demolează sigură povestea cu Ucraina, singura ţară lovită de răii de hackeri ruşi.

Virusul, cu numele Petya sau NotPetya, oprește computerele care nu se mai pot deschide și cere 300 de dolari taxă pentru decriptarea documentelor înghețate. Kaspersky Lab, o firmă de securitate cibernetică din Rusia, a spus că a descoperit virusul pe un site al guvernului ucrainean, care a fost lansat și folosit pentru distribuirea virusului și care se descarcă pe computere.