Războiul lui Băsescu

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Editorial

Războiul lui Băsescu

Eveniment 09 Iulie 2010 / 00:00 529 accesări

Ultimul interviu al preşedintelui acordat postului de radio \"România-Actualităţi\" ca şi majoritatea declaraţiilor făcute cu ocazia recentelor inundaţii, fie la Săuceşti, fie la Galaţi sau în alte părţi, prin zonele sinistrate pe unde a trecut, au scos din nou la suprafaţă, după o perioadă de acalmie, personalitatea conflictuală a lui Traian Băsescu. La un moment dat, presa îşi făcuse iluzia că şeful statului s-a liniştit, mai ales după câştigarea celui de al doilea mandat prezidenţial, ba chiar îl acuza pe Băsescu de dezinteres, în absenţa oricărei mize politice, aşa cum am crezut şi am scris şi eu. Dezinteresul a rămas, oricâte declaraţii belicoase ar face preşedintele, însă războiul psihologic pe care acesta îl poartă împotriva românilor nu s-a diminuat, dimpotrivă, pare să fi atins cote patologice, acum! Iar faptul este tot mai evident...

De când a apărut pe scena politică, acum aproape douăzeci de ani, Traian Băsescu a fost mereu supărat pe câte cineva şi a aruncat orice vinovăţie ce îl privea în cârca altcuiva. Ca ministru, a fost în conflict cu sindicatele. Ca lider politic, pe vremea CDR-ului, a acuzat PNŢ-CD-ul de toate relele guvernării Constantinescu, la care PD-ul fusese părtaş. Ca primar general n-a făcut nimic şi a dat vina pe majoritatea nefavorabilă din Consiliu. În Alianţa DA s-a certat cu premierul Tăriceanu şi a aruncat răspunderea pe umerii PNL-ului. În primul Guvern Boc a denunţat colaborarea cu PSD-ul. Apoi s-a supărat pe toată presa şi a acuzat patronatele trusturilor media. Pe urmă a venit rândul să se supere pe propriul partid şi pe miniştrii PDL. Acum este enervat şi acuză Curtea Constituţională, pentru că din cauza deciziei acesteia, Guvernul a fost obligat să mărească TVA-ul, măsură pe care susţine că el nu a dorit-o. Nici cu FMI-ul nu se are prea bine preşedintele, iar în ultimele zile i-a căşunat pe întreaga naţiune care nu face şi nu drege!

Unde se va opri acest om? Câte supărări politice i-au mai rămas la dispoziţie, după conflictele cu Justiţia şi Parlamentul? De ce, oare, nu se supără niciodată pe el însuşi? Poate că ar trebui să-şi aducă aminte de proverbul în care cineva se duce la culcare după ce doi i-au spus că e beat... Sau să se uite în oglindă!



12