Adăpost în caz de război. Două decenii au trecut de la căderea Zidului Berlinului, iar cronologia Războiului Rece nu a fost niciodată mai populară. Tranziţia de la comunism la capitalism s-a soldat cu nostalgici de ambele părţi. Nostalgia cu siguranţă nu se răsfrânge şi asupra temerii izbucnirii unui război nuclear între SUA şi fosta Uniune Sovietică. Nicăieri în lume nu s-a trăit mai intens teama declanşării celui de-al Treilea Război Mondial ca în Berlinul de Vest, mai ales după ridicarea Zidului. Oficialii vest-germani au investit milioane de mărci în adăposturi care să ofere şansa supravieţuirii dacă un conflict nuclear devastator s-ar fi produs. Buncărele de la Berlin determină pe oricine le vizitează să devină pacifist şi să încerce prin orice mijloc să evite ororile unui război. Adăposturile moderne datează din anii ‘70, fiind construite ca structuri multifuncţionale. Majoritatea pot fi vizitate graţie Asociaţiei Berliner Unterwelten / Berlin Underworlds. De exemplu, unul dintre acestea a fost construit ca o extensie a liniei de metrou 8, iar între timp a devenit staţia de metrou Pankstrasse, însă în caz de urgenţă poate oferi refugiu unui număr de 3.339 de oameni, timp de două săptămâni.

Trecutul scos la iveală. Muzeul Berlin Underworlds aflat în staţia de metrou Gesundbrunnen oferă o experienţă unică vizitatorilor, prin spectacole de teatru documentar. Vizitatorii sunt conduşi din cameră în cameră, în timp ce sunt montate adevărate piese de teatru sau sunt povestite fapte istorice. Amintirile unor soldaţi sovietici sau germani, extrase din jurnalul unei fetiţe nemţoaice, mărturia unei tinere condamnate la muncă silnică, care a scăpat de execuţie în urma unui interogatoriu dur şi torturii, întâlnirea emoţionantă a unor orfane germane şi belaruse, biografia unor asistente rusoaice care au venit la Berlin să sărbătorească victoria împotriva nazismului sunt poveştile diverselor obiecte expuse în muzeu. Asociaţia Berlin Underworlds are peste 300 de membri ce îşi coordonează activităţile în mai multe programe pentru protejarea sau restaurarea arhitecturii subterane a Berlinului şi atragerea atenţiei opiniei publice. Domeniul în care îşi desfăşoară activitatea are mare priză la public şi deseori se regăseşte în cele mai importante publicaţii naţionale şi internaţionale. Toate activităţile se desfăşoară prin autofinanţare din cotizaţiile membrilor sau din vânzarea biletelor de acces în muzeu ori la tururile organizate. Una dintre cele mai recente descoperiri care a suscitat un val de emoţie în Germania şi în lumea întreagă a fost descoperirea în anul 2000 a unui catalog al persoanelor condamnate la muncă silnică într-un buncăr sigilat imediat după terminarea războiului. Aceste persoane sau familiile lor au putut primi astfel despăgubiri reparatorii din partea statului german.