INTRO. (Sediul Standard & Poor’s, lumină de neon, un maldăr de dosare pe birouri) Împins de un plictis cosmic, analistul-şef, care n-a ieşit niciodată din birou şi habar n-are cât costă un kilogram de cartofi, se îndreaptă cu paşi mărunţi către tabelul cu ratinguri. Se urcă pe un scăunel şi, în timp ce restul analiştilor îşi ţin respiraţia şi se joacă Angry Birds pe mobil, şterge cu cotul ultimul A din AAA-ul SUA şi scrie cu şovăială un +. Unul dintre analişti postează imediat pe Twitter: „LOL, ratingul SUA a scăzut”. La Preşedinţia Franţei sună telefonul roşu. O voce de bugetar sub acoperire spune: „Poziţie oficială, acum”. Francezii se conformează şi, la nici câteva minute, mesajul de stat este preluat de agenţiile de presă - „Franţa are încredere în soliditatea economiei americane”. Vestea retrogradării istorice a ratingului SUA ajunge, cu un decalaj de weekend, şi la Bucureşti, dar este interpretată greşit de Guvern. Premierul înţelege că a murit capra vecinului şi decide că este momentul să lanseze un atac electoral. „Salariile cresc din 2012, ”, spune Boc, de parcă reducerea ratingului SUA şi prăbuşirea bursei din Bucureşti la minimul ultimelor 12 luni sunt probleme echivalente cu prăfuitul pantofilor într-o vizită pe şantier.

REACŢII. Ce impact va avea retrogradarea ratingului SUA asupra burselor? Totul depinde de reacţia liderilor europeni, susţine analistul Laurean Lungu. „Dacă se anunţă o emisiune de obligaţiuni comune ale zonei euro, pieţele se vor linişti, pentru că banii vor fi folosiţi pentru stingerea focarelor din ţările cu probleme”, explică Lungu. De cealaltă parte a Atlanticului, furnicile administraţiei Obama caută prin dosare orice informaţie care ar putea denigra agenţia de rating S&P. Şi, cum vorbim de ţara tuturor posibilităţilor, minunea se întâmplă - raportul S&P are o eroare de 2.000 miliarde dolari. „O decizie viciată de o eroare de 2.000 miliarde dolari vorbeşte de la sine”, spun yankeii, loviţi în orgoliu mai rău decât atunci când prima maşină hibrid a avut tupeul să iasă pe şoselele lor. Şi românii sunt de părere că nu-i dracul chiar atât de negru. „Este încă devreme ca acest downgrade să schimbe situaţia pe pieţe. SUA rămân cea mai mare putere a lumii şi au active imense în străinătate. Drept este însă că aici vorbim despre datoria publică şi nu despre starea Americii în general. Ridicarea plafonului datoriei nu are în spate o construcţie convingătoare iar planul nu este sustenabil pe termen mediu şi lung. Incertitudinea că în perioada următoare se vor lua decizii adecvate ar putea duce SUA în recesiune, iar atunci şi agenţiile Moody’s şi Fitch ar putea tăia ratingul SUA. Atunci cred că am asista la un şoc pe pieţe”, spune analistul Daniel Dăianu.

TSUNAMI ÎN ELVEŢIA. (Banca centrală a Elveţiei, biroul guvernatorului, târziu în noapte, după multe ciocolate cu alcool) „O să fie presiune pe cumpărarea de active sigure, precum yenul şi... francul nostru. La naiba”, mormăie oficialii, care nu ştiu ce să mai facă pentru a tempera aprecierea francului. Culmea este că scăderea ratingului SUA nu este un şoc pentru nimeni, mulţi analişti străini fiind de părere că s-ar fi ajuns oricum aici, mai devreme sau mai târziu. Acest lucru nu-i consolează însă pe elveţieni, ai căror exportatori de ceasuri şi ciocolată sunt cu un picior în groapă. În acelaşi timp, undeva în Bucureşti, premierul Emil Boc face o aroganţă pe banii contribuabililor şi angajează un trainer, care să-l înveţe să zică în mai multe feluri „Am ieşit din criză”.

EPILOG. (O cameră obscură, la radio se aud cotele apelor Dunării) Economistul Nouriel Roubini, profetul crizei din 2008, supranumit Doctor Doom, datorită previziunilor sale preponderent sumbre, îi spune un singur cuvânt trimisului oficial de la Washington: „Jalnic”. Se referă la datele privind piaţa muncii, care mai are nevoie de 150.000 de noi joburi, de trei ori mai multe decât s-au realizat. „Singurul motiv pentru care rata şomajului nu a urcat ci a coborât a fost faptul că 200.000 de oameni au părăsit piaţa muncii. Oamenii sunt atât de descurajaţi încât abandonează pur şi simplu piaţa muncii. Deşi în mod formal nu suntem în recesiune, datele de creştere sunt atât de slabe, încât americanii se vor simţi ca şi cum ar fi într-o recesiune”, mai spune Roubini, iar trimisul de la Washington suspină, gândindu-se cu groază că va trebui să-şi schimbe maşina, trecând de la un motor de 6,1 litri la… la… unul de 3,5 litri. „Baziaş, milneufsonsan sentimetră”, anunţă monoton vocea de la Radio, iar Roubini mai ia o gură de cafea şi se întreabă „Pe când o reacţie oficială de la Băsescu?”.