De la debutul scandalului legat de Agenţia Naţională pentru Integritate a trecut mai bine de o săptămână de controverse şi dezbateri în presă, până când judecătorii de la Curtea Constituţională Română au dat publicităţii motivarea hotărârii, moment în care gâlceava s-a aprins cu şi mai mare putere. N-am scris până în clipa de faţă despre acest subiect pentru că am aşteptat explicaţia completului de judecată. Ceea ce mă amuză pe mine, urmărind recentele desfăşurări de opinii, este o anumită situaţie caraghioasă, puţin semnalată deocamdată. După ce i-a făcut nenumărate servicii lui Traian Băsescu, CCR s-a hotărât să-i dea cu tifla preşedintelui exact în punctul cel mai sensibil! Faimoasa şi controversata ANI devenise motivul de mândrie personală pentru şeful statului, deoarece îl transformase, mai ales în ochii Uniunii Europene, în aşa-zisul „campion al luptei împotriva corupţiei”... Să credeţi mai mult ghilimelele decât expresia pe care o încadrează ele! Dovada că solidaritatea de breaslă şi de interese este mai mare decât onoarea magistraţilor o reprezintă tocmai acest caz. Nu vreau să repet ceea ce aţi auzit la televizor, ci vreau să enunţ punctul meu de vedere, deşi nu este foarte original. Enervaţi de postura jenantă în care DNA l-a pus pe Florin Costiniu, colegul lor de profesie de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cei nouă judecători de la CCR au dat o ripostă scurtă şi fermă, trecând ANI pe linie moartă şi închizând gura tuturor... Dar nu aceasta este singura explicaţie a proverbului „corb la corb nu-şi scoate ochii”. Şapte dintre judecătorii completului de la CCR aflaseră că ANI le pregăteşte dosare, fiindcă fuseseră descoperite neconcordanţe între declaraţiile lor de avere din ultimii doi ani. Ironia sorţii începe în momentul în care presa a descoperit că, dintre cei şapte magnifici care au votat în favoarea sentinţei că ANI este „neconstituţională”, cinci sunt oamenii PDL-ului. Mai exact, trei au fost propuşi de Băsescu însuşi, conform prerogativelor pe care i le acordă Constituţia, iar ceilalţi doi făceau parte din lotul pe care Camera Deputaţilor l-a propus, restul venind din partea Senatului şi a societăţii civile.

Cu alte cuvinte, ca să o spunem pe aia dreaptă, lui Traian Băsescu i-au jucat festa chiar oamenii săi de încredere, deoarece cămaşa este mai aproape de piele, cum zice o altă vorbă românească! Această răzbunare a judecătorilor, aşa cum am numit-o eu ironic, prefigurează „răzbunarea” electorală împotriva PDL-ului, la alegerile din 2012... Cred că preşedinelui nu-i mai rămâne decât să exclame: „Şi tu, Brutus!?”...