Mă aşteptam la o asemenea revanşă din partea democrat-liberalilor, însă nu bănuiam că ea va fi atît de stîngace! Ţi se „străpezesc dinţii”, stilistic vorbind, cînd vezi cît de mult este cusută cu aţă albă plîngerea penală împotriva fostului premier Călin Popescu Tăriceanu…

După ce a fost „pus la zid” de cazul Ridzi, PD-L-ul contraatacă şcolăreşte, transformînd noua modă a comisiilor parlamentare de anchetă într-un fel de război public cu PNL-ul. Dar lucrurile au devenit şi mai caraghioase în clipa în care presa şi-a dat seama că, vreme de cîteva luni, Corpul de Control al Guvernului a luat la puricat dosarul Sterling, fără să reuşească performanţa de a descoperi vreo vinovăţie fostului prim ministru. În plus, nimeni nu a pomenit, pînă acum cîteva zile, de aşa zisa „comisie de anchetă” în cazul controversatei privatizări de resurse naturale din Marea Neagră. Cînd a început povestea asta şi cum a lucrat comisia? Clandestin sau „conspirativ”? Ancheta parlamentară de la Ministerul Tineretului şi Sportului a fost transparentă şi foarte mediatizată, însă în cazul lui Tăriceanu parcă „s-a mers pe burtă”…

Nu am nici cea mai mică îndoială că afacerea Sterling este dubioasă, ca să nu zic necurată de-a binelea, dar sînt sigur că documentele şi contractul au fost alcătuite într-o manieră pe care aş putea-o numi „beton juridic armat”. Tocmai de aceea nici nu este de mirare uşurinţa cu care fostul premier a declarat că se pune la dispoziţia Parchetului sau a DNA-ului, deoarece sînt convins că nu are niciun motiv de „insomnie penală”. Chestia asta a ajuns să semene cu o bătălie „care pe care”. Te legi de un om al meu, atunci mă leg şi eu de un om al tău! Dar mai există un amănunt de-a dreptul ridicol: situaţia creată de aceste anchete parlamentare este una inedită, ironic vorbind, pentru că a întors lucrurile cu „susul în jos”… Pînă acum, eram obişnuiţi ca DNA-ul să se „autosesizeze”, înaintînd Parlamentului spre aprobare dosarul de urmărire penală al vreunui fost sau actual ministru. Ţineţi minte cît s-a chinuit justiţia cu Adrian Năstase, spre deosebire de Miron Mitrea sau Paul Păcuraru, care le-au cerut colegilor din Parlament să-şi dea avizul pentru începerea urmăririi penale?! De data asta, culmea ironiei, atît în cazurile Ridzi sau Tăriceanu, cît şi în cazul Nemirschi, dacă se va ajunge pînă acolo, se petrece o absurditate. Parlamentul României nu are prerogativele constituţionale de a cere sau „recomanda” Parchetului şi DNA-ului urmărirea penală a cuiva, ceea ce, însă, se întîmplă sub ochii noştri!

Orice declaraţie publică a lui Traian Băsescu nu poate schimba impresia generală de bătălie politică în scopuri electorale. Am mai asistat la asemenea manevre şi altădată. În cazul răzbunării PD-L-ului, este evident că şi-a băgat mîna tot actualul preşedinte, care doreşte să mai arunce nişte nisip în ochii alegătorilor. Problema lui Băsescu este că, de cînd a început campania electorală camuflată, a declanşat o veritabilă furtună de nisip politic, ca să nu se mai vadă nimic! Sînt curios dacă românii se vor îmbolnăvi, încă o dată, de „orbul găinilor”, sau nu?!