Acum vreo zece zile scriam la această rubrică despre Traian Băsescu, avertizând asupra faptului că va folosi metoda „singur împotriva tuturor”. N-am întâlnit o asemenea profeţie la nici un alt editorialist, deşi nu fac o astfel de precizare ca să mă umflu în pene! Acum toată presa vorbeşte despre „haiducia politică” a celui care este încă preşedintele României, dovadă că nici un ziarist nu poate fi profet în ţara lui…

Aproape toată săptămâna asta, candidatul Băsescu a făcut zilnic declaraţii publice de la sediul său de campanie. El a profitat de orice mişcare a lui Crin Antonescu sau Mircea Geoană, ca să dea câte o replică, pentru a fi cât mai des văzut şi auzit. Negocierile între PSD şi PNL nici nu apucaseră să înceapă bine, că animalul politic şi-a fixat deja poziţia de luptă. În orice democraţie normală, deci consolidată, asemenea negocieri sunt lucrul cel mai firesc din lume! Numai pentru Băsescu ele reprezintă „dovada” că faimosul „sistem ticăloşit” se regrupează şi îşi strânge rândrile împotriva sa, iar el, sărăcuţul a rămas singur, cu pieptul dezgolit, luptându-se cu mogulii şi cu „grupurile de interese”… De fapt, vorba lui Viorel Hrebenciuc, Băsescu „conduce România de sub fustele Elenei Udrea”, încercând să ne facă să credem că a trecut de la Golden Blitz direct de partea poporului.

O asemenea demagogie monumentală întrece cu mult răcnetele naţionaliste ale lui Vadim! Mă îngrozeşte gândul că mai există proşti care i-ar putea plânge de milă lui Băsescu şi care încă mai cred basmele lui… Nu mai văd decât infime deosebiri între el şi Ceauşescu, care, acum 20 de ani, făcea recurs tot la popor şi invoca, în limbajul de lemn al epocii, grupurile transnaţionale de interese politice sau „agenturili” ce vor să îl dea jos de la putere, ca să poată cotropi România. În fond, Băsescu însuşi vorbeşte într-un fel de limbă de lemn, astăzi, iar România este cu adevărat cotropită, dar nu de vreun duşman extern, ci chiar de el!

Aşa cum a recunoscut la o emisiune de televiziune, încă din seara încheierii primului tur, el îşi dezbracă, pentru runda finală, haina de preşedinte încă în exerciţiu şi o îmbracă pe cea de candidat, adică, de acum încolo, va lăsa la o parte orice menajamente. Se vede cât de acolo că nu s-a simţit bine în pielea unui personaj civilizat. El este conflictual şi are nevoie de un adversar în care să tragă cu „Kalaşnikovul” vorbelor. Iată că şi l-a găsit… Nu-şi negociază, vezi Doamne, voturile, în schimb îşi drămuieşte bădărăniile, insultele şi golăniile electorale! Băsescu nu vrea linişte, ci război, deoarece este un răzvrătit căruia nu-i pasă că a înfundat ţara în cea mai gravă criză politică din ultimele două decenii.

Să ne păstrăm cumpătul, faţă de tot ce va urma de acum încolo, şi să ne ferească Dumnezeu de ceva mai rău după turul al doilea!