PROLOG Găsesc maşina lovită în parcare. Surprinzător, cazul de faţă este excepţia care confirmă regula. Pe o foaie de hârtie lipită de parbriz sunt scrise un nume şi un număr de telefon. Sun. Omul e de treabă, are RCA la Omniasig şi vine la orice oră ca să facem constatare amiabilă. Omniasig, Omniasig... e de bine, e de rău? Google, arhiva ziarului şi ce să vezi - „12 martie 2014. Omniasig este ameninţată cu insolvenţa“. Un service din Piteşti, care are o convenţie cu asigurătorul, cere insolvenţa pentru recuperarea unei datorii de peste 890.000 lei. O adresă de la Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a fost deja înaintată Tribunalului Bucureşti, pentru declanşarea procedurii. E citat şi un reprezentant al service-ului piteştean, care spune că nu şi-a imaginat niciodată că „o firmă cu pretenţii ca Omniasig o să producă o asemenea pagubă“. Prima reacţie - eh, măcar nu-i Astra! Firma lui Dan Adamescu, întoarsă pe dos de ASF şi expusă drept un faliment ambulant, ar fi fost o veste cât se poate de proastă. Ca şi Carpatica, protagonist într-un dosar cât casa al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Acum, ca să fim sinceri, cu sau fără dosar la DNA sau ASF, daunele s-ar fi plătit la fel de greu. Îmi confirmă asta Ciprian Sandu, un broker de asigurări cu state vechi în Constanţa: „Peste tot se plăteşte cu întârziere. Peste tot! Asigurătorii nu achită zilnic, ci pe baza unui ciclu, la 60 - 90 de zile. Furnizorii de piese fac presiuni, service-urile sunt nevoite să achite din banii lor, apoi sar la gâtul asigurătorilor. E un cerc vicios“. Păi şi eu ce să fac? „Acceptă faptul că o să ţi se repare încet maşina şi încearcă să nu te enervezi, că mai mult rău îţi faci“.

OK, SĂ FIM CALMI Mergem la constatarea daunei. Intrăm şi ne aşezăm la masă. „N-aveţi voie să completaţi formularele aici“. Să mergem afară să le facem pe capota maşinii? „Da!“. Şi dacă am nevoie de vreo lămurire? „Mergeţi la poliţie“. OK, calm. O să stăm aici la masă, totuşi, că nu suntem în Angola. „Citiţi ce scrie pe faţa formularului!“, se răţoieşte funcţionarul la mine. Umm, fiţi politicos. Sunt! „Nu, nu mai jos“. Umm, fiţi calm. (Încă) sunt! „MAI JOS!“. Umm, tipărit în România? Tipul cedează, aşa că pierdem vreo 45 de minute completând formular după formular şi desenând schiţe cu maşinile şi modul în care s-au lovit. Se fac poze, se dau foi, sunt trimis la un service. Aici, o plictiseală galactică. Vreo zece maşini stau parcate alandala într-o hală uriaşă, înconjurate de un lanţ muntos de piese stricate. Cinci angajaţi sunt strânşi în spatele unei autoutilitare, fascinaţi de conţinutul portbagajului. Ce-o fi - SRI ştie, că el le ştie pe toate. Sunt preluat, se fac două-trei poze la maşină, mi se ia numărul de telefon şi gata, pot să plec! „Se rezolvă, domnu’, se rezolvă!“. Nu, nu se rezolvă. Două ore mai târziu (de fapt, două săptămâni, dar să nu stricăm firul narativ), sunt sunat şi rugat să revin cu maşina, că cică ar fi fabricată în Japonia, nu în Spania... „Nu găsim piese şi trebuie să verificăm ceva!“. OK, no problem! Ajung la service şi, spre surpriza mea, mecanicul deschide capota şi face o poză la seria de caroserie. Umm, nu puteaţi face asta acum două săptămâni? „Eh, asta e“. Îmi amintesc ce mi-a spus brokerul şi mă calmez. Sper să se enerveze însă ASF-ul, Fiscul, Concurenţa şi, cu riscul de a fi arestaţi (prin grija DNA), să taie şi să spânzure mai mult şi mai bine.

SOLUŢII, SOLUŢII? Peste câteva ore, citesc declaraţiile făcute de prim-vicepreşedintele ASF, Daniel Dăianu, la finalul audierii sale din Comisia de buget-finanţe a Senatului. „În ceea ce priveşte piaţa asigurărilor, avem carenţe în actele normative. ASF nu poate interveni ferm. Pe bună dreptate! De exemplu, s-a remarcat faptul că atunci când sunt cazuri flagrante de malpraxis, de abuz, pare că Autoritatea stă pe bară. N-avem niciun cuvânt de spus la stabilirea preţurilor şi tarifelor practicate de asigurători“, spune, uşor resemnat, Dăianu. A rămas şi fără prime, îşi taie singur salariul, şefu’ Ruşanu a fost săltat de DNA (pentru că... Băsescu, după cum a spus chiar el), ce motivaţie să ai să intri cu coasa în lanul de RCA şi Casco? De fapt, mai mult RCA. Iar îmi confirmă Ciprian Sandu: „Piaţa e la pământ. Se vând doar poliţe RCA, foarte puţin pe Casco, nişte PAID (la 80 lei, adică nimic), poliţe obligatorii de malpraxis pentru doctori... şi cam atât. Vânzări de un miliard de lei, cu preţuri de dumping, daune de trei miliarde. Normal că sunt probleme“. Soluţii? Printre rânduri, Dăianu lasă de înţeles că ASF ar trebui să lucreze îndeaproape cu Consiliul Concurenţei, pentru a face într-adevăr dreptate. Abstract, neinteresant, departe de noi, românii obişnuiţi. În concluzie, avem două opţiuni - fie ducem maşina stricată în faţa sediului asigurătorului şi îi facem nişte reclamă negativă, fie stăm calmi. Evident, sunt şi cazuri mult mai grave decât o bară îndoită, în care calmul nu-şi are locul. Dar asta este o altă poveste.