Reporter: Ce părere aveţi despre Tîrgul Meşterilor Populari organizat în staţiunea Mamaia?

Angela Sitar: Este plăcut şi venim cu drag, de fiecare dată. Organizarea este bună şi aici întîlnim oameni interesaţi de ceea ce facem noi.

Rep.: Cum aţi deprins tainele acestui meşteşug?

A.S.: Eu am învăţat meserie în atelierul soţului meu, care a deprins tainele acestui meşteşug de la părinţii lui şi sper ca şi copiii noştri să ne urmeze. În familia noastră este o tradiţie în realizarea produselor din ceramică şi sper să nu se piardă, să fie continuată.

Rep.: Cît timp alocaţi realizării unei lucrări din ceramică?

A.S.: Bineînţeles că, pentru obţinerea produsului finit, trebuie să parcurgi mai multe etape. Procesul de executare începe cu prepararea materiei prime, după care se stabilişte mărimea produsului pe care trebuie să îl lucrezi la roată şi în funcţie de asta, rupi bulgărele de lut. Urmează modelarea propriu-zisă la roată şi după ce se lasă puţin la uscat, se adaugă toarta. Dacă doreşti ca produsul să aibă altă culoare decît cea a argilei, care, după ardere, devine roşie, o angobezi, adică adaugi un strat subţire de lut de o anumită culoare, alb, negru, albastru cobalt. Se mai lasă puţin să se angobeze, dar nu foarte mult, să nu se usuce, după care urmează perioada de pictare şi iar se lasă la uscat, la umbră şi pe plan drept, să nu se deformeze. După uscarea totală, produsul se arde în cuptor, se smălţuieşte şi se mai arde încă o dată. Este un proces lung şi este nevoie de foarte multă răbdare şi foarte mult efort. Munca aceasta, cu vasele ceramice, este grea şi continuă, dar plăcută. Dacă nu ţi-ar plăcea această meserie, nu ai putea să o practici, pentru că îţi ocupă tot timpul. Fiecare din familie are ceva de făcut în atelier, de la cel mic pînă la cel mai mare.

Rep.: Cît de interesaţi sînt tinerii să practice şi să promoveze acest meşteşug?

A.S.: Am întîlnit tineri care apreciază acest meşteşug. A lucra cu lutul este o muncă... murdară şi nu tuturor le place să ne murdărim din cap pînă în picioare şi să li se usuce lutul pe mîini. Dar sînt şi persoane cărora le place. Atunci cînd cineva priveşte un ceramist în timpul procesului de creaţie, pare o muncă uşoară şi că poate fi practicată de oricine, dar în momentul în care intră la roată şi încearcă să realizeze un produs, îşi dă seama că este un procedeu complex.

Rep.: Ce modalitate de promovare a acestui meşteşug aţi găsit?

A.S.: În fiecare an vine la noi un grup de turişti, de două ori pe săptămînă, timp de cîteva luni, pentru a deprinde tainele meşteşugului. Meseria nu se învaţă în cîteva ore, reuşeşti să înveţi mai multe doar exersînd.

Rep.: Publicul mai este interesat că achiziţioneze ceramică?

A.S.: Da. Mergînd prin ţară, la diferite tîrguri, întîlnim tot felul de oameni. Mai sînt cazuri cînd la tîrguri vin oameni, care, poate, nu îşi permit să cumpere un produs, dar vezi cum îi încîntă şi din privirea lor îţi dai seama de acest lucru.