DISCRIMINARE SAU PRUDENŢĂ? De fiecare dată în ultimul an, modificarea Codului de Procedură Civilă (CPC) a fost amânată (noul termen este în toamnă), pentru că miza proceselor colective împotriva băncilor este prea mare. În plus, legea falimentului personal a fost omorâtă din faşă de FMI, la insistenţele bancherilor, pe motiv că românii sunt prea înclinaţi spre fraudă pentru a putea beneficia de o asemenea facilitate (!!!). Banca centrală a insistat că pierderile pentru instituţiile de credit ar fi prea mari şi, astfel, s-ar pune în pericol stabilitatea sistemului. Să zicem că ar fi adevărat. De ce vrea totuşi Fondul Monetar Internaţional o lege similară în Ungaria? Vecinii noştri de la Vest sunt într-o situaţie similară - bănci semifragile (dacă nu chiar şi mai şubrede, după criza francului elveţian şi problemele guvernării), creştere economică anemică şi un nivel alarmant al creditului neperformant (aproape 20%). Pentru ei, FMI vede legea falimentului personal drept o soluţie de curăţare a portofoliilor băncilor şi de creştere economică. Şi noi vrem creştere economică! Şi noi vrem salariile mai mari care vin odată cu avansul PIB! Dar, mai mult decât atât, şi noi vrem să nu mai fim discriminaţi. Băncile intră în insolvenţă şi aşteaptă liniştite să le salveze statul, ca să n-o dăm în „risc sistemic”. Companiile de stat se ascund în umbra incapacităţii de plată şi se distrează când creditorii, lăsaţi fără opţiuni, acceptă ştergerea datoriilor. Ce să mai vorbim de firme... Câte nu se joacă de-a „hoţii şi vardiştii” cu Fiscul? Singurii care n-au pic de protecţie în faţa creditorilor sunt românii simpli, cei care muncesc, care plătesc taxe, cei fără de care n-am mai avea o economie de care să ne plângem.

PRO ŞI CONTRA Pe de altă parte, cei de la BNR spun că statele care au introdus insolvenţa persoanelor fizice au făcut-o într-o perioadă de creştere economică, nu în timpul unei crize. „Sunt mai multe dezavantaje decât avantaje. Falimentul personal presupune întocmirea unui plan de plată a creanţelor, care poate dura până la cinci ani. În plus, sumele sunt purtătoare de dobânzi. Pentru a putea respecta planul, toate veniturile debitorului sunt afectate, cu excepţia costurilor de întreţinere a familiei, care sunt calculate cât să asigure un nivel minim de trai. Se poate face aşa ceva aici, unde criza încă dăinuie iar situaţia financiară a consumatorilor este foarte sensibilă?”, explică directorul adjunct al Direcţiei Juridice din BNR, Alexandru Păunescu. Totuşi, până şi autorităţile (aceleaşi care, la cererea FMI, au îngheţat proiectul) au o părere diferită. „Opoziţia care există acum în diferite medii este parţial nejustificată. Printr-o colaborare a tuturor instituţiilor şi organismelor implicate în procesul de reglementare, s-ar putea ajunge la o lege bună şi eficientă. România şi Ungaria sunt singurele state comunitare în care nu există o asemenea lege. FMI a impus Ungariei să facă pasul. Nouă ne-a stopat deocamdată iniţiativa”, spune secretarul de stat din Ministerul Justiţiei, Florin Moţiu. În concluzie, este greu de spus când exact vom avea o reglementare nediscriminatorie şi în România. Ministerul Justiţiei îşi propune ca noul Cod să fie adoptat până la finele anului, ceea ce înseamnă că legea insolvenţei persoanelor fizice trebuie adoptată separat, urmând să fie inclusă ulterior în Cod. Când? FMI ştie.