Vaccinarea este una dintre intervenţiile cele mai de success la nivel mondial în domeniul sănătăţii publice. De la înfiinţarea Programului Extins de Imunizare (EPI), în 1974, au fost prevenite milioane de decese şi dizabilităţi produse de cele şase boli: difteria, rujeola, tusea convulsivă, poliomielita, tetanosul şi tuberculoza. În prezent există peste 27 de boli care pot fi prevenite prin vaccinare, boli care apar la sugari, copii, adolescenţi sau adulţi. Acest ghid oferă informaţii pentru medici şi alţi furnizori de servicii de sănătate, referitoare la aspectele multiple luate în considerare atunci când este abordată această masură profilactică, pentru sugari şi copii. Atât medicii sau furnizorii de servicii, cât şi pacienţii se confruntă cu numeroase întrebări, referitoare la calendarul de vaccinare, recomandări privind precauţii şi contraindicaţii, numărul de vaccinuri care pot fi administrate concomitent, identificarea şi interpretarea evenimentelor adverse. De asemenea, medicii se confruntă cu nevoia de educaţie a părinţilor şi a pacienţilor, selectarea adecvată a diverselor informaţii, intelegerea datelor menţionate. Aceste recomandări sunt destinate medicilor care oferă servicii de vaccinare pacienţilor, şi doresc să fie un instrument util în explicarea raportului beneficiu/risc, a schemelor recomandate de administrare, a normelor de păstrare a vaccinurilor, a necesităţii acoperirii vaccinale extinse pentru prevenirea şi tinerea sub control a bolilor transmisibile. În România au fost dezvoltate recomandări pentru administrarea vaccinurilor pentru majoritatea bolilor transmisibile specifice sugarului şi copilului mic, cu multe decenii în urmă şi actualizate permanent, pornind de la recomandarile Organizatiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi de la experienţa ţărilor UE în domeniul imunizării, documentul fiind utilizat ca suport pentru completarea schemei naţionale de imunizare recomandată (Programul Naţional de Imunizare). Vaccinurile utilizate pe scară extinsă în domeniul sănătăţii publice trebuie să îndeplinescă standardele OMS: să fie sigure şi să aibă un impact semnificativ împotriva bolii în toate

grupele de populatie pentru care sunt recomandate; vaccinurile destinate sugarilor sau copiilor mici, să fie uşor de adaptat la programele naţionale şi la calendarul de imunizare din copilărie; să nu interfereze cu răspunsul imun la alte vaccinuri administrate simultan; să fie formulate conform standardelor tehnice (condiţiile de refrigerare şi de depozitare stabilite, etc.); să fie accesibile din punct de vedere financiar, pentru diferite zone ale globului.