Întrucât, în cazul excluderii lui Mircea Geoană din PSD, partidul s-a lepădat de fostul lider, mă orientez spre cel de al doilea subiect la ordinea zilei, anume rectificarea bugetară propusă de guvern.

Nu mă pot opri să constat, ca şi alţi confraţi din presă, ingineriile financiare la care recurge cabinetul Boc, în disperare de cauză. Nu ştiu dacă aşa vor FMI sau Traian Băsescu, dar asta nici nu mai contează! Ceea ce contează cu adevărat sunt două lucruri mari şi late. Pe de o parte, spitalele şi-au epuizat fondurile, cu trei luni înainte de încheierea anului, parcul naţional auto al poliţiei e pe butuci, din cauza lipsei banilor pentru benzină, iar autostrăzile patriei înaintează ca melcul, deşi puterea se laudă cu investiţiile ce vor scoate ţara din criză, la anul, asta ca să dau doar trei exemple grave, lăsând la o parte falimentul învăţământului. Pe de altă parte, guvernul ia fonduri bugetare de la ministere care funcţionează în regim de avarie şi le redistribuie clientelar pentru Elena Udrea, ministerul de Externe şi serviciile speciale. Chestia asta trădează atât interesele electorale viitoare ale puterii portocalii, apropo de voturile din străinătate, votul electronic sau prin corespondenţă şi organizarea teritorială a alegerilor, ca şi supravegherea lor, cât şi faptul că România devine un stat poliţienesc.

Ca să nu mai adaug metafora din titlu: noul buget, este, de fapt, o \"rectificare\" a sărăciei noastre!