Procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, a înaintat instanţei supreme un recurs în interesul legii cu privire la persoanele condamnate definitiv înainte de 1989 pentru infracţiunile contra capacităţii de apărare a ţării, săvîrşite din motive de conştiinţă. Ea susţine că aceste persoane nu pot beneficia de drepturile acordate persoanelor persecutate din motive politice întrucît nu se încadrează în dispoziţiile Decretului-Lege numărul 118 din 1990, care priveşte acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Acest decret spune că „se constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcţie de vechimea în muncă, timpul cît o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărîri judecătoreşti rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracţiuni politice; (…)”. De exemplu, arată Kovesi, în perioada ulterioară adoptării Codului penal din anul 1968, unele persoane au refuzat satisfacerea stagiului militar obligatoriu din motive de conştiinţă, cel mai frecvent motiv fiind apartenenţa la cultul religios Martorii lui Iehova, ale cărui precepte interziceau portul armei şi al uniformei militare. Această faptă a fost încadrată la infracţiunea de neprezentare la încorporare sau concentrare şi, în mod izolat, la infracţiunea de insubordonare, atunci cînd, deşi încorporată sau recrutată, persoana respectivă a refuzat executarea unui ordin cu privire la îndatoririle de serviciu. Kovesi precizează că aceste condamnări penale pronunţate pentru infracţiunile analizate nu au un caracter politic, în sensul Decretului – Lege nr.118/1990 şi al actelor normative ulterioare, deci persoanele aflate în această situaţie nu pot beneficia de anumite drepturi, cu toate că au dat în judecată statul şi au cerut să li se recunoască statutul de persecutat politic în regimul comunist. Există instanţe care au respins cererile reclamanţilor, de recunoaştere a drepturilor prevăzute prin Decretul-Lege nr.118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, considerînd că faptele pentru care reclamanţii au fost condamnaţi nu constituie infracţiuni cu caracter politic, ci infracţiuni de drept comun, îndreptate împotriva capacităţii de apărare a ţării, punct de vedere împărtăşit şi de Kovesi. „S-a apreciat că aceste fapte nu au caracter politic, întrucît restrîngerea libertăţii de conştiinţă, în legătură cu obligaţia de executare a serviciului militar, nu ţinea strict de regimul dictatorial, ci de cadrul instituţional ce viza organizarea acestui serviciu, cadru menţinut şi în perioada postcomunistă, pînă la reglementarea serviciului militar alternativ”, se arată în recursul în interesul legii.