Gigi Becali crede în Dumnezeu. Este convins că în tot ce i se întâmplă – mai ales bine – este mâna Celui de Sus. Impresionat de credinţa şi de actele sale de caritate către reprezentanţele sale pământeşti, Domnul a urmărit cu atenţie periplul său judiciar şi la momentul potrivit şi-a pogorât harul asupra instanţei care l-a exonerat de vinovăţie în cazul hoţilor maşinii sale, pe care i-a sechestrat şi le-a făcut o oarecare educaţie contondentă.

E drept că Justiţia a fost ajutată în demersul său de schimbarea declaraţiilor celor “umflaţi” de bodyguarzii ladifundiarului, care în deplină libertate a conştiinţei lor – şi nesiliţi de nimeni – au infirmat teoria procurorilor, arătând că, de fapt, Gigi&Comp s-a purtat cu ei cu blândeţe şi cu creştinească înţelegere. În felul ăsta abuzul celor care şi-au permis să-l umfle de la domiciliu doar în halat şi papuci sub privirile îngrozite ale familiei a fost sancţionat, iar onoarea maculată de şederea la Rahova a viitorului europarlamentar a fost „reperată”.

Tot mâna Domnului pare să fi intervenit în procesul dintre Traian Băsescu şi Dinu Patriciu. Întreaga naţie îşi aminteşte tremurul din vocea preşedintelui şi lacrimile mijite în colţul ochilor când a rostit nemuritoarele cuvinte: „Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!” Pentru ce? Pentru enormitatea de a susţine că mâna prezidenţială ar fi lovit dur plexul şi faţa puştiului care-şi îngăduise nu ştiu ce obrăznicie la mitingul de la Ploieşti. Pentru un judecător înzestrat cu rea-voinţă, chiar declaraţia solemnă a lui Traian Băsescu, de la cronfruntarea televizată din campanie, ar fi putut să însemne o autoincriminare. Adică „nu l-am lovit în faţă şi în plex”, putea să însemne doar „i-am aplicat o scatoalcă cu un dos de labă” ca să se lase de prostii”. Dar şi acest argument ar fi căzut în faţa strălucitoarei demonstraţii făcută de Daniel Funeriu, tot la TV, din care reieşea că la o analiză „frame cu frame”, mâna prezidenţială nu s-ar fi putut contorsiona în aşa hal încât să afecteze fizionomia presupusei victime.

Domnul a vegheat însă şi l-a pedepsit pe Patriciu cu plata a 50 de bani în folosul preşedintelui, ca să se înveţe minte.

Iată, deci, cum justiţia divină poate influenţa – în bine – justiţia pământească.