După 1989, „pacientul” Sănătate era preluat de o echipă medicală care spera o însănătoşire rapidă, astfel încât beneficiarii să primească servicii medicale de calitate. Entuziasmul n-a dat rezultate, bugetul insuficient spunându-şi cuvântul: niciun efect. Sănătatea rămânea grav bolnavă. Până în 2012, totul a fost doar o repetiţie, cu prea puţine efecte pozitive. 21 de miniştri ai Sănătăţii, aflaţi sub numeroase guverne, instalaţi după Revoluţie, au încercat să implementeze, prin diferite politici, un sistem sanitar care să salveze vieţi, care să permită accesul populaţiei la cât mai multe servicii medicale. După mai bine de 20 de ani, Sănătatea din România este din ce în ce mai bolnavă, aproape de comă profundă... cu un picior în groapă. Oamenii sunt disperaţi atunci când se îmbolnăvesc, spitalele fiind mai ceva ca un bolnav psihic extrem de agresiv (legate de mâini şi picioare şi bine sedate), iar medicii, cei care mai rezistă sistemului, încă mai consideră plăţile informale (şpăgile) ca ceva... firesc. Firesc ar fi ca asiguraţii din România să beneficieze de servicii medicale de calitate, să aibă acces la aparatură performantă, să nu mai fie nevoiţi (cei aflaţi în spitale - n.r.) să vină de acasă cu medicamente sau materiale sanitare. Dacă în anii ’90 românii fără pile şi cu bugete limitate n-aveau nicio şansă la o investigaţie medicală imagistică performantă (RMN, CT, PET-CT), asemenea aparate, în România, putând fi numărate pe degetele de la o mână, acum, când numărul lor a crescut semnificativ, statul se află în imposibilitate să deconteze, tuturor solicitanţilor, asemenea examinări medicale, aşa că oamenii trebuie să scoată bani din buzunare, chiar şi până la 200 de euro; poate nici măcar venitul pe o lună în cazul multora. Nu în ultimul rând, pacientul român care ajunge pe patul de spital are zile grele. Trebuie să vină de acasă cu pansamente, rivanol, spirt, feşe, medicamente şi până la truse chirurgicale. La toate acestea se adaugă atenţiile, pentru asistentele medicale, infirmiere, medici. Toată lumea trebuie să primească, în caz contrar şederea în spital se prelungeşte iar zilele sunt din ce în ce mai grele.

SALVAREA INSTITUTULUI „CANTACUZINO” Guvernul Ponta încearcă să pună punct tuturor acestor probleme, încearcă să salveze ce mai poate fi salvat. Un obiectiv extrem de important pentru ţara noastră, Institutul „Cantacuzino”, închis nu cu mult timp în urmă, va fi redeschis, reluîndu-şi producţia de vaccinuri, produse renumite în ţară şi străinătate. Institutul „Cantacuzino” va fi reorganizat astfel încât să aibă o perspectivă de viitor, iar producţia de vaccinuri va fi manageriată de Antibiotice Iaşi, a declarat ieri premierul Victor Ponta, la Palatul Parlamentului. „Ideea a fost ca producţia să fie manageriată de către cei de la Antibiotice, acolo unde statul are participaţie majoritară şi va rămâne, nu va vinde niciodată. Antibiotice Iaşi a fost şi este producătorul român cu cele mai bune rezultate, au profit, produc aici în România şi, repet, este o societate la care statul român are participaţia majoritară, deci avem controlul. E o idee de salvare a producţiei şi a cercetării.”, a spus premierul la conferinţa „Health Forum - Finanţarea sistemului de sănătate 2013”.

SUNTEM ULTIMA ŢARĂ DIN UE LA PROCENTUL DIN PIB ALOCAT SĂNĂTĂŢII Nu mai constituie o noutate faptul că suntem ultima ţară din UE la procentul din PIB alocat Sănătăţii. “Ideea este să găsim soluţia ca în jurul acestui pacient să creăm un sistem medical. Important este să creştem gradual această sumă, până ajungem la cei 6% despre care se tot vorbeşte. Sistemul sanitar înseamnă finanţare şi control.”, a declarat subsecretarul de Stat din Ministerul Sănătăţii, dr. Raed Arafat. El a spus că România are alocat în acest moment doar 4% din PIB, în comparaţie cu media europeană de 8,9%. „Desigur, nu ne putem atinge ţinta de 6% într-un an, dar trebuie să menţinem trendul de creştere a sumelor alocate de la buget. În comparaţie, majoritatea ţărilor europene aveau acest procent, de 4% din PIB, în anii ’60.”, a completat dr. Arafat.

PERFORMANŢELE AU SCĂZUT PÂNĂ LA UN NIVEL ÎNGRIJORĂTOR

“Subfinanţarea există în 2012, deşi vorbim de reformă în sănătate în mod constant. Performanţele au scăzut până la un nivel îngrijorător. Salariile din sistemul de sănătate sunt dezastruoase, un medic rezident are între 700 şi 800 de lei, după şase ani de facultate şi alţi şase de rezidenţiat. Am aflat că fac gărzi neplătite, am aflat că rezidenţii se bucură de câteva tichete de masă. E tragic. Acum s-au deblocat posturi, dar paradoxul este că n-are cine să se înscrie la concurs”, a atras atenţia, la rândul său, preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea.