DE CE??? Ministrul Finanțelor, Ioana Petrescu, punctează timid că, după reducerea CAS, „se va colecta la greu“ și viitorul va fi unul de aur, cu investiții, stârpire a evaziunii și joburi pentru mic și mare... De ce nu spune că taxa pe stâlp aduce venituri la stat aproape triple față de estimări? De ce nu amintește de programul de restructurare a ANAF derulat în parteneriat cu Banca Mondială, care a reușit deja să repare încasările deficitare din primul trimestru al anului, când Fiscul era în degringoladă? De ce nu punctează reducerea cheltuielilor publice, micșorarea TVA pentru carne și alte alimente? Sau balansarea impozitelor pe mașini și clădiri? Toate astea vor diminua impactul tăierii cu cinci puncte procentuale a CAS și exact asta ar fi trebuit să-i spună la consultări lui Băsescu; în niciun caz să-i arunce „șacalului“ de la Cotroceni (înainte de Revoluție, el făcea bișniță cu blugi și țigări, spune o zicală din popor, deci vorbește doar în mărci, dolari și credite de la CEC, nu în metafore) replica „Susțin măsura din tot sufletul“. Dacă vrei să joci volei cu banditul, nu ridica astfel de mingi la fileu. Nu de alta, dar se ajunge la situația penibilă în care însăși EBA începe să facă mișto de tine, pe Facebook. O, da, aceeași EBĂ cu alamanahe și succesuri, mezina botoxată a familiei prezidențiale, căreia i-au trebuit vreo cinci ani ca să priceapă că nu merge la SPA-rlamentul European. Urmează să mai iasă și Udrea și să spună că parcurile din păduri și terenurile de sport în pantă girate de al ei minister susțin creșterea economică de astăzi.

IPOCRIZIE PREZIDENȚIALĂ Că tot veni vorba de creștere, de ce nu i-a retezat-o scurt premierul președintelui când acesta din urmă a debitat, hăhăindu-se, că evoluția bună de azi a țării (creșterea PIB, îmbunătățirea ratingului de țară, introducerea bondurilor noastre în indicele JPMorgan, revigorarea investițiilor străine, împrumuturile de stat la costuri reduse, ajunse la minime-record) se datorează măsurilor luate de Boc în 2010? Doamne ferește... majorarea TVA peste noapte, impozitul forfetar care a pus cruce pe câteva sute de mii de firme, atingerea pragului de 200 de taxe fiscale și parafiscale, înghețarea programelor de sprijin pentru IMM, tăierea pensiilor și salariilor și restul austerității impuse de FMI, în contextul incompetenței autorităților portocalii... asta trebuia să-i spună Ponta lui Băsescu, nu să ridice din umeri și să dea ochii peste cap. Premierul și ministrul Finanțelor fie făceau asta, fie nu se duceau, lăsau legea să revină în Parlament, să fie votată și retrimisă la Cotroceni, pentru promulgare obligatorie. Acum riscăm să nici nu vedem CAS reduse în 2014, pentru că Băsescu ar putea ataca proiectul la Curtea Constituțională, întârziindu-l până la 1 ianuarie 2015.

MACROECONOMIA NU-I CONTABILITATE Și acum, o recomandare pentru ambele tabere. Reducerea CAS trebuie privită strict din punct de vedere macroeconomic, nu contabil. Băsescu țipă „Show me the money!“ și mizează pe incapacitatea românului obișnuit de a vedea „the big picture“. Gândirea lui e următoarea - dacă azi reduc o taxă, veniturile la buget sunt mai mici și deficitul crește; așa că fie tai cheltuielile, fie majorez alte taxe. „În realitate, lucrurile nu stau niciodată așa“, notează, pe blogul său, economistul Florin Cîțu. El remarcă faptul că discuțiile despre reducerea CAS seamănă izbitor de mult cu cele din 2005 între România și FMI. Culmea, opoziția de atunci, adică echipa care e la putere azi, aduce aceleași argumente ca și opoziția de acum - nesustenabilitatea pe termen lung. „Dezechilibrele bugetare nu vin din taxele reduse, ci din majorarea cheltuielilor, în special a celor cu personalul, bunurile și serviciile. Când o taxă a fost redusă, încasările au crescut (întâi pentru TVA, pe urmă pentru restul). Colectăm mai mult cu taxe mai mici“, spune Cîțu. El sancționează Executivul pentru majorarea cheltuielilor publice în ultimii doi ani, dar apreciază că, în mod paradoxal, „diminuarea fiscalității pe muncă ar mai elimina din presiune, pentru că ar aduce la buget venituri din reducerea evaziunii, creșterea investițiilor și chiar revigorarea consumului“: „În plus, ar oferi perspective angajatorilor, prin reducerea costului forței de muncă (altfel spus, revenirea la nivelul din 2012, pentru că, între timp, a crescut salariul minim)“. În concluzie, Florin Cîțu subliniază că „reducerea CAS este lucru bun și nu trebuie irosit“, recomandând ținerea în frâu a cheltuielilor cu salarii, bunuri și servicii în sectorul public.