Inuiţii din Groenlanda se prezintă, astăzi, la urne, pentru a se pronunţa asupra unei autonomii extinse, care deschide drumul către independenţa totală a acestei insule, cea mai mare din Oceanul Arctic, după aproape trei secole de dominaţie daneză. Cei aproximativ 39.000 de electori se vor pronunţa asupra unui regim de autonomie extinsă, propus de Guvernul local, după negocieri lungi şi aprinse cu Danemarca, prin care li se conferă pentru prima dată dreptul la autodeterminare şi se recunoaşte limba inuiţilor din Groenlanda (inupik) ca limbă oficială. Acest referendum, decisiv pentru Groenlanda, care beneficiază de un statut de autonomie internă din 1979, are rolul de a aproba sau de a respinge un proiect de autonomie extinsă care propune în special recunoaşterea unui popor groenlandez, în conformitate cu dreptul internaţional. Proiectul, rezultat al lucrărilor unei comisii mixte danezo-groenlandeze, mai acordă Groenlandei dreptul de a dispune de propriile sale resurse minerale şi de a administra noi domenii de competenţă, cum ar fi justiţia, poliţia şi administraţia penitenciară. Se mai oferă Groenlandei, într-o anumită măsură, posibilitatea de a lua decizii de politică externă.

Un sondaj recent al Universităţii din Nuuk, difuzat la 16 noiembrie, la postul de radio groenlandez, realizat pe un eşantion de electori care şi-au exprimat alegerea asupra proiectului, a dezvăluit o majoritate masivă de 75% în favoarea acestuia, faţă de 25% împotrivă. Dar acest referendum nu se referă la independenţă, a subliniat liderul Guvernului local, Hans Enoksen (din partidul social democrat Siumut), care speră că Groenlanda va fi independentă în 12 ani, la cea de-a 65-a sa aniversare. ”Acordul asupra autonomiei extinse constituie singurul drum pentru a merge înainte”, a declarat el, aducînd aminte că ”poporul groenlandez doreşte să fie independent de mulţi ani”. El a chemat electorii, precum şi majoritatea partidelor din Parlament şi presa, să profite de această şansă. Anumiţi oameni politici de stînga cred în posibilitatea ca acest obiectiv să nu fie prea îndepărtat, precum Lars-Emil Johansen, unul dintre cei doi deputaţi inuiţi din Parlamentul de la Copenhaga, care speră la o independenţă în 2021, an al celei de-a 300-a aniversări a începutului colonizării Groenlandei.

Însă, o fracţiune din groenlandezi este sceptică şi se teme de această autonomie crescută, fiind de părere că Guvernul insulei nu este pregătit să îşi asume competenţe atît de lărgite. De această părere este şi Partidul Democrat, singurul care este împotriva proiectului. Voci discordante s-au ridicat împotriva aspiraţiilor de independenţă ale numeroşilor oameni politici. ”Groenlanda nu va fi niciodată un stat independent”, declară Finn Lynge, orator reputat, provocînd indignarea celorlalţi membri ai partidului Siumut aflat la putere, din care şi el face parte. ”Nu sîntem decît 50.000-60.000, trăind în condiţii geografice şi climatice extreme. Cu o populaţie aşa de mică, este imposibil să furnizăm materialul uman necesar transformării Groenlandei într-un stat modern şi independent”, crede Lynge. Îndemnînd la un vot afirmativ, ziarul ”Sermitsiaq” afirmă că este greşit să se vorbească despre independenţă acum, pentru că independenţa este legată indisolubil de o economie care o favorizează şi care ar putea să se realizeze prin ajutorul de la Copenhaga, care se ridica în 2007 la 3,2 miliarde de coroane daneze (432 milioane de euro), adică 30% din PIB-ul său.