Birourile de vot s-au deschis ieri dimineaţă, la ora 7.00, pentru referendumul pe tema independenţei Scoţiei, un plebiscit istoric ce ar putea conduce la destrămarea Marii Britanii şi la formarea unei noi ţări în Europa. De la Glasgow la Edinburgh, alegătorii au fost chemați să răspundă la întrebarea: ”Scoţia trebuie să devină o ţară independentă?” şi să decidă dacă vor pune capăt sau nu unei alianţe care datează din 1707. În total, 4,29 milioane de alegători - dintre care 600.000 au votat deja prin corespondenţă - au fost chemaţi la urne. Secţiile de votare s-au închis aseară, la ora 22.00, înregistrând o participare masivă la vot, iar rezultatele vor fi anunţate în această dimineaţă.

După ce au condus în intenţiile de vot, cei care militează împotriva independenţei au înregistrat o stagnare în ultimele săptămâni, fiind prinşi din urmă de campania mai agresivă şi mai vizibilă a celor care sunt în favoarea independenţei. Ultimele sondaje creditau totuşi cu un uşor avans tabăra care susţine menţinerea în componenţa Marii Britanii, dar cu un număr de indecişi suficient de mare pentru a înclina balanţa. Scoţia reprezintă 8,3% din populaţia Marii Britanii, o treime din suprafaţa sa şi 9,2% din Produsul Intern Brut. Prin urmare, o minoritate decide viitorul entităţii formate din Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord. Alegerea scoţienilor ar putea să decidă şi soarta premierului britanic, David Cameron, profund implicat în campanie.

IMPLICAȚII MONDIALE Destrămarea uniunii dintre Anglia şi Scoţia, care există de peste 300 de ani, prin independenţa acesteia din urmă, are implicaţii enorme atât la nivel intern, cât şi pentru stabilitatea Europei şi cea globală, afirmă geostrategul american George Friedman, fondatorul şi preşedintele STRATFOR. Dacă acest referendum se va încheia cu independenţa Scoţiei, se va adeveri că, după 300 de ani, aproape jumătate dintre scoţieni preferă nesiguranţa economică unei uniuni cu o naţiune străină. Timp de decenii, naţionalismul a depăşit problemele economice. Modelul omului economic poate fi un ideal pentru unii, dar este empiric fals. Oamenii sunt interesaţi de bunăstarea economică, dar nu cu excluderea tuturor celorlalte lucruri. În acest caz, aceasta nu cântăreşte mai mult decât dreptul naţiunii scoţiene la autodeterminare.

Indiferent care va fi rezultatul votului, excepţie făcând o înfrângere covârşitoare a naţionaliştilor, cutia Pandorei s-a deschis, şi nu numai în Marea Britanie. Referendumul va re-legitimiza întrebările care au provocat, de secole, multe conflicte pe continentul european. Acest lucru trebuie analizat cu atenţie pe un continent predispus la conflicte extreme şi care este încă plin de graniţe ce nu se suprapun peste cele ale naţiunilor aşa cum sunt ele înţelese din punct de vedere istoric. Catalonia, a cărei capitală este Barcelona, cel de-al doilea oraş ca mărime din Spania, are o mişcare de independenţă semnificativă. Tratatul de la Trianon a divizat Ungaria, astfel că unii unguri locuiesc în România, iar alţii în Slovacia. Belgia este formată din grupuri de francezi şi olandezi (valoni şi flamanzi), care se detestă unii pe alţii. Jumătatea estică a Poloniei a fost confiscată de Uniunea Sovietică, iar în prezent, aceasta face parte din Ucraina şi Belarus. Mulţi ceceni şi locuitori din Daghestan vor separarea de Rusia, aşa cum au făcut cei din Carelia, care se consideră finlandezi. Există o mişcare şi în nordul Italiei, de separare a oraşelor sale prospere de restul ţării. Războiul dintre Azerbaidjan şi Armenia este departe de a se fi încheiat, în timp ce numeroase alte exemple pot fi găsite în Europa.

Dreptul la autodeterminare naţională nu se referă doar la dreptul naţiunii de a se guverna singură, ci şi la dreptul naţiunii de a ocupa zona sa geografică tradiţională. Iar cum amintirile cu privire la geografie variază, creşte posibilitatea de conflict. De exemplu, Irlanda. După ce a luptat pentru independenţa de Anglia şi Marea Britanie, dreptul asupra Irlandei de Nord, a cărei identitate naţională depinde din al cui punct de vedere priveşti lucrurile, a rezultat într-un război sângeros care a durat decenii întregi. Independenţa Scoţiei va transforma istoria britanică. Aceasta va însemna că insula britanică va fi divizată în două state-naţiuni. Anglia va fi vulnerabilă aşa cum nu a fost de trei secole, iar Scoţia va trebui să îşi determine viitorul. Partea dificilă a autodeterminării naţionale este nevoia de a lua decizii şi de a trăi cu ele.

Subliniind că aceasta nu este o pledoarie împotriva naţionalităţii scoţiene, George Friedman susţine că scopul său este să atragă atenţia asupra puterii enorme a naţionalismului în special în Europa şi în ţările colonizate de europeni. Mai important este că, deşi destrămarea Iugoslaviei şi Uniunii Sovietice nu a fost văzută ca precedent pentru restul Europei, Scoţia va fi văzută ca un exemplu. Nimeni nu poate nega că Marea Brtianie este o entitate de o importanţă deosebită. Într-un moment în care criza economică din UE este intensă, destrămarea uniunii britanice va legitima pretenţii naţionale îngropate de decenii.

SUSȚINERE... DE IMPORT Un pompier catalan din Girona a mers 2.000 de kilometri cu un Seat 600, din nord-estul Spaniei până la Glasgow, pentru a-şi arăta susţinerea pentru independenţa Scoţiei la referendum. ”Am venit pentru a-i susţine pe scoţieni şi pentru a spune lumii că noi, catalanii, vrem de asemenea să avem dreptul la referendum”, a declarat Pep Pladeveya, proprietarul maşinii, vopsită în culorile Cataloniei. Pladeveya, care apreciază că ”locuitorii Cataloniei trăiesc într-o dictatură”, a plecat de la Girona, duminică, împreună cu câţiva prieteni, la volanul micuţei maşini, a cărei producţie a fost stopată în 1973. După trei zile de periplu cu 80 de kilometri pe oră, el a sosit la Glasgow, miercuri, în momentul desfăşurării ultimei reuniuni a mişcării ”Yes Scotland”. Întâmpinat cu multă căldură de adepţii independenţei Scoţiei, el a distribuit pliante cu mesajul ”Catalonia nu este Spania”. Pep Pladeveya şi-a propus să petreacă întreaga seară în George Square, pentru a-i susţine pe scoţienii care doresc separarea de Marea Britanie şi pentru a cere un referendum pentru autodeterminarea Cataloniei.