Cu două zile înainte de alegerile parlamentare, este repusă pe tapet povestea romanţioasă a referendumului de la Mangalia. Basmul celor care se agaţă cu disperare de piciorul politic de lemn al domnului Zanfir Iorguş nu reprezintă o premieră în sine. Noi am scris, în vara acestui an, la această rubrică, două editoriale despre referendumul invocat de cei pe care i-a apucat tremuriciul după ce Iorguş a pierdut alegerile locale. Cum s-ar spune, nimic nou pe frontul litoralului de la răsărit, numai că momentul agitării apelor pe acest subiect nu este ales întîmplător. Cum spuneam, mai sînt doar două zile pînă cînd vom afla noua configuraţie politică a ţării. După cum comentam zilele trecute, pentru fostul primar al Mangaliei, locul de deputat, pentru care candidează în Colegiul 5, este mai mult decît vital. Nu mai revin asupra argumentelor prezentate atunci. Ele sînt cunoscute de către istoricii locali interesaţi de biografia revoluţionară a domnului Iorguş. Sigur, susţinătorii săi încearcă să-l împingă de la spate prin toate mijloacele cu ajutorul cărora pot umbla la coarda sensibilă a electoratului. Tulburarea apelor cu băţul firav al referendumului născocit de cei care tînjesc după “epoca Iorguş“ face parte din tactica sa electorală. Această gogoriţă a fost lansată în vară pe fondul nemulţumirilor exprimate de cîţiva angajaţi ai Primăriei Mangalia, intrigaţi de faptul că noul primar “are tupeul” să facă ordine şi să impună disciplina într-o instituţie dominată de anumite obiceiuri boiereşti. În realitate, starea de nervozitate a fost declanşată de insistenţele lui Claudiu Tusac de a deschide, după exemplul dat de Sorin Oprescu, dulapul cu scheleţi. În fapt, s-au opus cei care aveau cîte ceva de ascuns. După scheleţii inventariaţi de primarul Tusac, s-au declanşat primele scandaluri de presă, s-au făcut tot felul de comentarii. Într-un cuvînt, atmosfera din Primărie şi din Consiliul Local s-a tensionat şi mai mult. La rîndul său, interesat ca Tusac să-şi rupă eventual cît mai repede gîtul, Zanfir Iorguş a avut grijă să toarne în permanenţă gaz peste foc prin intermediul simpatizanţilor săi. Aşa se face că duelul Iorguş - Tusac s-a transformat într-o luptă pe viaţă şi pe moarte! Pe acest fundal, la scurt timp după alegerile locale, s-au auzit primele îndemnuri la lupta cea mare a referendumului local, luptă prin care unii îşi imaginează, în naivitatea lor, că vor reuşi să-l debarce pe Tusac din fruntea Primăriei! În felul acesta, este ignorată total voinţa celor care au votat schimbarea la Mangalia, fiind călcat în picioare votul majoritar. Exact acelaşi lucru intenţionează să-l facă şi preşedintele Traian Băsescu. Mesajul lansat de domnia sa în ultimele zile este cît se poate de clar. Votaţi pe cine vreţi voi, că tot eu decid cine va fi prim ministru! Dincolo de toate aceste consideraţii care ţin de anumite reguli ale democraţiei, este limpede ca lumina zilei că asistăm la un joc electoral menit, în disperare de cauză, să-i mai ridice o minge la fileu lui Iorguş. Dacă aţi observat, de cînd a pierdut alegerile locale, domnia sa s-a transformat într-un fel de lider al celor nemulţumiţi că nu a fost reales. Am auzit şi lozinci de genul “Era mai bine pe vremea lui Iorguş“! Uns cu toate alifiile politichiei, Zanfir Iorguş a transformat această stare de lucruri în capital electoral. E drept, destul de firav. Ca să fie cît mai credibil, i-au sărit în ajutor ortacii de altădată, care agită din nou steagul zdrenţuit al referendumului menit să-l răpună pe “omul negru” E mai mult un curent de stradă, pentru că, în interiorul PD-L, această variantă nu este luată în seamă. În schimb, Zanfir Iorguş se bucură de sprijinul neprecupeţit al prefectului apolitic Dănuţ Culeţu, care, cu siguranţă, dacă se va ajunge la un asemenea moment, i-ar putea întinde o mînă de ajutor. Aşa cum, de altfel, a făcut-o de fiecare dată cînd a fost solicitat, gesturi care vorbesc de la sine despre esenţa frăţiei, indiferent de culoarea politică. Din cîte înţeleg eu, domnul Iorguş vrea să fie şi deputat şi primar şi prefect! O vreme, recunosc, am crezut că este mînat în luptă de setea de imunitate parlamentară. Acum, vizionînd din nou filmul cu referendumul, înclin să cred că se visează deputat ca să-l desfiinţeze pe Tusac! Numai că, după cum bate vîntul politichiei, nu are nicio şansă!