Transnistria organizează, duminică, un referendum pe tema independenţei, proclamată în urmă cu 16 ani, dar nerecunoscută internaţional, care ar putea fi urmat de alipirea la Rusia. Transnistria, o fîşie de pămînt situată la graniţa cu Ucraina, aparţine, oficial, Republicii Moldova, dar s-a separat de aceasta în septembrie 1990. Regiunea este dominată de vorbitori de limba rusă, ce doresc independenţa de teamă că populaţia majoritară din Republica Moldova, vorbitoare de limba română, ar putea încerca vreodată să se alăture României, stat vecin. Regiunea este condusă de lideri intransigenţi slavi care au declanşat, în anul 1992, războiul cu Republica Moldova în care au murit sute de persoane de ambele părţi. Trupele ruseşti au pus capăt luptelor. În prezent, circa 1.200 de soldaţi ruşi păzesc 20.000 de tone de arme şi muniţie rămase din perioada sovietică. Transnistria ocupă o optime din teritoriul Republicii Moldova, dar reprezintă 40% din industria acestei ţări. Cele mai multe companii industriale aparţin investitorilor privaţi ruşi, inclusiv o fabrică de oţel şi staţia hidroelectrică.

Republica Moldova oferă regiunii separatiste o autonomie extinsă şi cere Rusiei să îşi retragă trupele. Liderii de la Tiraspol insistă însă pentru independenţă şi doresc menţinerea trupelor ruseşti. Negocierile mediate de Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, cu participarea Uniunii Europene şi Statelor Unite, au înregistrat puţine progrese. Cel puţin 50% dintre cei 390.000 de alegători transnistreni trebuie să se prezinte la urne pentru ca referendumul să fie validat. Centrele de votare vor fi deschise duminică de la ora 7.00, ora României pînă la 18.00 GMT. Rezultatele preliminare sînt aşteptate luni.

Orientare pro-europeană

La Chişinău, capitala unei ţări cu patru milioane de locuitori, ieşită de sub tutela sovietică din 1991 şi condusă din nou, începînd din 2001, de un comunist, dorinţa de integrare în Europa se intensifică pe măsură ce se apropie aderarea la României la Uniunea Europeană.

Preşedintele comunist, Vladimir Voronin, a venit cu o politică diferită de cea pro-occidentală a predecesorului său, Petru Lucinschi, care obţinuse aderarea ţării la Organizaţia Mondială a Comerţului în 2001. Iniţial, acesta a optat pentru o apropiere de Rusia, sperînd că va reuşi să rezolve astfel problema Transnistriei. Întîlnirile dintre Vladimir Putin şi Vladimir Voronin au fost frecvente pînă în 2003, cînd autorităţile de la Chişinău au respins categoric un plan rusesc pentru Transnistria, apreciat drept nevaforabil pentru Republica Moldova, începînd să se îndepărteze de Rusia. De atunci, Republica Moldova a schimbat macazul spre Uniunea Europeană. În februarie 2005, a fost semnat un plan de acţiune care să faciliteze tranziţia economică şi politică a ţării, prin îmbunătăţirea climatului de afaceri şi prin lupta împotriva imigraţiei ilegale şi a criminalităţii şi reglementarea problemei transnistrene.

Republica Moldova, Ucraina, Uniunea Europeană şi Statele Unite refuză să recunoască referendumul şi nu au trimis observatori. În schimb, Parlamentul rus a trimis observatori. Şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a declarat că "emoţiile" privind referendumul din Transnistria nu ar trebui să împiedice revenirea la masa negocierilor. De altfel, liderul autoproclamatei republici transnistrene, Igor Smirnov, a mărturisit în mod surprinzător că referendumul ar fi fost organizat la sugestia Moscovei, cu scopul de a afla "părerea poporului". Igor Smirnov a mai declarat că integrarea Transnistriei în Federaţia Rusă se efectuează în baza protocolului de colaborare semnat în luna mai cu vicepremierul rus, Aleksandr Jucov. Acesta a mai anunţat că, în prezent, Transnistria trebuie să decidă dacă vrea să fie alături de o "pseudodemocraţie sau de Rusia, stat democratic". Anticipînd rezultatele scrutinului, liderul de la Tiraspol a menţionat că regiunea ar reprezenta în mod tradiţional graniţa Rusiei ţariste şi că locuitorii din stînga Nistrului ar avea "mentalitate rusească".

După ce a mulţumit omologilor de la Moscova pentru ajutorul acordat în mai multe domenii, Igor Smirnov şi-a exprimat speranţa că Rusia va avea o reacţie pozitivă faţă de referendum. Acesta a promis că după 17 septembrie ar putea fi urmărită o activizare a capitalului rus în economia regiunii, inclusiv prin participarea cetăţenilor ruşi la privatizarea întreprinderilor. Totuşi, liderul separatist nu a putut explica cum va fi realizată practic integrarea regiunii în Federaţia Rusă, insistînd asupra armonizării legislaţiei şi standardelor republicii cu cele ruseşti.

"Conflictele îngheţate" din statele foste sovietice îngrijorează

Uniunea Europeană nu îşi mai ascunde îngrijorarea faţă de o eventuală complicare a rezolvării conflictului transnistrean după referendumul organizat de Tiraspol şi cere reluarea tratativelor. Declaraţia aparţine preşedinţiei finlandeze a Uniunii şi a fost făcută publică după ce Rusia a blocat adoptarea în Consiliul Europei a unui document, care condamnă referendumul din Transnistria. Documentul reiterează poziţia organizaţiei, care refuză să recunoască legitimitatea referendumului şi a rezultatelor acestuia. Uniunea Europeană îndeamnă autorităţile de la Tiraspol să reia necondiţionat procesul de negocieri.

Problema conflictelor îngheţate a fost inclusă pe agenda celei de-a 61-a sesiuni a Adunării Generale a Naţiunilor Unite, la insistenţa statelor membre GUAM, Gruzia, Ucraina, Azerbaidjan şi Republica Moldova. Iniţiativa a fost respinsă de cîteva ori sub presiunea Rusiei şi aliaţilor săi, care încercau să evite informarea obiectivă a comunităţii internaţionale în problema conflictelor de durată. Tensiunile dintre Transnistria şi Republica Moldova reprezintă unul dintre aşa-numitele "conflicte îngheţate" din statele foste sovietice, ce s-au soldat cu mii de morţi la începutul anilor '90 şi ameninţă să reizbucnească. Conflictul transnistrean a dus la răcirea relaţiilor dintre Europa şi Rusia, care nu ascunde faptul că îi sprijină pe separatişti.