Cei care se culcă pe o ureche, nu contează care, în privinţa fostului deputat Laurenţiu Mironescu, unul dintre personajele pitoreşti ale PD-L Constanţa, comit o gravă eroare. În aparenţă, după ce a fost învins la alegerile parlamentare, domnul Mironescu pare să se fi retras undeva în munţi. Să se fi apucat de haiducie, jurînd credinţă codrului? Care şi de unde codru? Poate pădurii Comorova, partea care a scăpat de hangerul unui alt haiduc pedelist! Să fi înţeles că este mai bine să ia de la bogaţi şi să dea la săraci? E drept, în ultima perioadă, nu am mai auzit nimic despre domnia sa, ceea ce nu înseamnă că s-a lăsat de politică… Nu, nici vorbă! Nu se vede la suprafaţă, dar, şi asta o spun ca să-i liniştesc pe fanii domniei sale, Mironescu nu a abandonat politicul. Şi înainte, ca şi acum, i-a plăcut să umble mai mult prin subteranele activităţii politice. Este locul ideal pentru un reformator de profesie, gata să se jertfească oricînd, muncind în genunchi, pentru binele şi prosperitatea partidului său. Parcă îl şi văd pe domnul Mironescu mijindu-şi ochii, la lumina bolnavă a unei lămpi cu gaz, pentru a pune la punct, în subteranele organizaţiei judeţene, tactica unei noi revoluţii pedeliste. Ca să vă daţi seama de atmosferă, e ca în burta balenei care l-a înghiţit pe Gepeto, tatăl lui Pinocchio. Sigur, pe vremea cînd era parlamentar, Laurenţiu Mironescu avea un statut special. Poate şi pentru faptul că în legendele de partid se vorbea despre relaţiile sale cordiale cu “tata mare” de la Cotroceni, cu care bea cafeaua dimineaţa şi servea prînzul joia. Chiar dacă faptele sale de vitejie nu au fost pe măsura aşteptărilor alegătorilor constănţeni, fostul deputat avea uneori sclipiri care ţineau de şocul generat de un anume romantism. Ne aflam în perioada istorică în care dumnealui era prieten la cataramă, nicio legătură cu fostul lider liberal, Mircea Banias, obligat de soartă să stea tot timpul în umbra lui. După alegerile parlamentare de anul trecut, cei doi politicieni au schimbat rolurile între ei. Banias a urcat în Parlamentul României şi a ajuns şi preşedintele interimar al PD-L Constanţa. Coborînd mai multe trepte sub Banias, domnul Mironescu s-a apucat de haiducia de partid. Faţă de Banias a trecut de la sentimente la resentimente, numărîndu-se printre criticii săi cei mai activi. Dacă nu ar fi vorba la mijloc de patimă, critica sa ar putea fi chiar constructivă… După cum se manifestă, Laurenţiu Mironescu dă semne că regretă că, în vara anului trecut, pe fondul unei destabilizări generale, nu a încercat să preia şefia partidului. Fiind vorba de o criză internă de partid, poate nu a avut curajul necesar. Banias şi-a asumat toate riscurile. Acum, în concepţia fostului deputat, ar trebui reformat împreună cu partidul. Oare, atunci cînd vorbim despre reformă, fără a şti cum arată ea, nu e prea mult pentru domnia sa? Laurenţiu Mironescu stă lipit mai mult de organizaţia municipală şi de concepţiile novatoare ale doamnei Stavrositu, care se bucură de simpatia Elenei Udrea, cu o influenţă neştirbită la Cotroceni. S-ar putea ca, în acest nucleu, datorită prestaţiei slabe a actualului lider, un fost rugbyst din echipa lui Puppy, domnul Mironescu să fie regretat etern de cei care tînjesc după refacerea grupării “M”. Au fost cîteva încercări timide, dar gruparea “M”, în varianta actuală, nu mai are consistenţa şi forţa de acum cîţiva ani. Echipa de bază a grupării amintite s-a destrămat. Marinescu Călin, zis Shogunul, se implică din ce în ce mai puţin în politică; Moisoiu, trădat de Mironescu, a fost trecut pe “lista neagră” a PD-L; Manole Adrian a absolvit cu nota 10 şcoala bunelor maniere din Parlamentul European; Moinescu a înţeles de unde bate vîntul schimbării; Mironescu pune de o reformă pentru înlăturarea lui Banias. Cum s-ar spune, fiecare cu idealul lui. Singurul “M” nereformat ar fi Mugurel Mitrana, care continuă să confunde PD-L cu PSD! În cazul său, năravul politic din fire nu are lecuire!