S-ar părea că nu trece nicio zi fără ca subiectul refugiaţilor să nu apară în atenţia publicului. Comisia Europeană a fixat obiectivul ca Uniunea Europeană să primească „cel puțin 50.000” de refugiați în doi ani direct din țările Africii, Orientului Mijlociu și Turcia, pentru a oferi o alternativă „sigură și legală” la periculoasa traversare a Mării Mediterane, informează AFP. Executivul european „recomandă un nou program de reinstalare, pentru a aduce în Europa cel puțin 50.000 dintre persoanele cele mai vulnerabile, care au nevoie de o protecție internațională, în următorii doi ani”, a anunțat Comisia Europeană într-un comunicat. Sigur, nu există deocamdată şi structura sistemului după care să se realizeze acest deziderat. Totul este o teorie goală. Există însă banii: un buget de 500 de milioane de euro „a fost pus deoparte” pentru a susține statele membre ce vor accepta să primească refugiați, conform calculului de 10.000 de euro pentru o persoană. „O atenție sporită ar trebui să fie acordată reinstalării de persoane din Libia, Egipt, Niger, Sudan, Ciad și Etiopia”, a insistat Executivul UE, încurajând în același timp țările europene să continue reinstalările de refugiați din Turcia și Orientul Mijlociu.

Noul obiectiv a fost fixat de Bruxelles în aceeași zi în care s-a încheiat programul de relocare a solicitanților de azil dinspre Italia și Grecia. Acest program a permis repartizarea a circa 29.000 de persoane în doi ani în UE, dinspre cele două țări mediteraneene, dintr-un obiectiv inițial de 160.000. Însă, contrar acestor cote de „relocare”, care au fost decise de țările UE printr-un vot majoritar cu prețul unor vii controverse, „reinstalările” din țări terțe evocate miercuri de Comisia Europeană țin de alegerea discreționară a statelor membre. Prin urmare, Bruxelles-ul nu le poate obliga să primească refugiați. În decursul ultimilor doi ani, țările europene au procedat la „reinstalarea” a 23.000 de refugiați, majoritatea din Turcia și Orientul Mijlociu, în cadrul programelor care de asemenea se încheie.

Toate aceste aspecte sună foarte bine, dar trebuie să menţionăm faptul că numerele vehiculate de CE nu sunt deloc conforme cu realitatea, mii de refgugiaţi murind pur şi simplu înecaţi pe drumul lor către „ţinutul promis”, iar alţii în lagărele unde sunt reţinuţi cu forţa. Poate că această realitate ar trebui luată în discuţie de către specialiştii CE, care sunt, în mod clar, destul de departe de subiect.