Evoluţiile entuziasmante la cele mai puternice cluburi din lume şi la echipa naţională a României l-au propulsat pe Gheorghe Hagi în galaxia celor mai mari fotbalişti din toate timpurile. A fost ovaţionat de zeci de mii de spectatori pe marile stadioane ale lumii, iar la turneul final al Campionatului Mondial de fotbal din 1994 a fost considerat de mulţi specialişti ca cel mai bun jucător al întrecerii din SUA. A fost liderul “Generaţiei de Aur“, care a adus României cinci participări la turneele finale ale Campionatului Mondial (1990, 1994 şi 1998) şi European (1996 şi 2000), iar cele 125 de prezenţe în tricoul primei reprezentative - în 65 de meciuri a purtat banderola de căpitan - pentru care a reuşit 35 de goluri (record absolut pentru România) şi cele peste 300 de goluri din carieră sunt câteva dintre performanţele care i-au adus pe bună dreptate lui Hagi titlul de rege al fotbalului românesc.

Duminică, 5 februarie, Gheorghe Hagi va împlini 47 de ani, dintre care aproape 30 i-a oferit fotbalului din postura de jucător. Sportul rege i-a oferit cele mai mari satisfacţii, iar acum, la 47 de ani, aşa cum a afirmat în nenumărate rânduri, încearcă să ofere la rândul său cât mai mult fotbalului prin Academia de Fotbal care îi poartă numele şi unde aproximativ 300 de copii speră să îi calce pe urme. Născut în localitatea Săcele din judeţul Constanţa, pe 5 februarie 1965, Gheorghe Hagi a început fotbalul la juniorii Farului, descoperit de regretatul antrenor Iosif Bukossy. A debutat în prima echipă la 17 ani, 7 luni şi 6 zile, iar un an mai târziu, la 18 ani şi 6 luni, a fost promovat la echipa naţională de selecţionerul Mircea Lucescu. A devenit căpitanul României la doar 20 de ani, iar în cariera sa a evoluat pentru echipele: Farul Constanţa (1982-1983), Sportul Studenţesc Bucureşti (1983-1987), Steaua Bucureşti (1987-1990), Real Madrid (1990-1992), Brescia (1992-1994), Barcelona (1994-1996) şi Galatasaray Istanbul (1996-2001). Are în palmares prezenţe la turneele finale de CM şi CE (cele amintite mai sus plus CE din 1984), trei titluri de campion, o Supercupă a Europei şi două Cupe ale României, toate cu Steaua, Supercupa Spaniei cu Real Madrid şi apoi cu FC Barcelona, patru titluri de campion al Turciei, două Cupe ale Turciei, două Supercupe ale Turciei, Supercupa Europei şi Cupa UEFA, toate obţinute cu Galatasaray. A câştigat de două ori titlul de golgeter al României, a fost golgeterul Cupei Campionilor în 1988 şi a fost desemnat de şapte ori cel mai bun fotbalist român al anului, în 1985, 1987, 1993, 1994, 1997, 1999 şi 2000. Ca antrenor a obţinut Cupa Turciei, în 2005.